sâmbătă, 30 aprilie 2022

Poezie la cafea - „Recuperarea Umbrei” - Daniel Luca

 

Umbra din poezie, poezia dintre umbre, o paletă policromă în volumul recent, al lui Daniel Luca, Recuperarea umbrei publicat la editura Castrum de Thymes, Giroc, 2022. 
Nuanțe ironice, autoironice,  flash-uri lirice drapate sub un ludic bine armonizat de maturitatea poetului în substanța poetică.

                                                  Mulțumesc pentru carte Daniel Luca! Felicitări!




poezii din volum:

1. 
Taverna murmură
fum
scoți amuleta din sân
va fi martor drumului tău
îmi va sopti prin tunete
fiecare vorbă
gest
nu da apă la șoareci
nu-i vreau aici
să îmi scurtez unghiile însângerate
visurile
umbra te va aștepta
tăcută pe scaun
întoarcerea amuletei.

4.
Sirenele mă caută prin megafon
pun piciorul pe scara trenului
Daniel pleacă în cinci minute
au timp să își smulgă inimile
să le adune într-o cutie de pantofi
un băiat zboară cu aripi de ceară
ținând-o strâns între picioare.

21.
Uliul
îmi poartă
umbra 
în cioc
crezând 
că duce
puiul
pe care l-am crescut  
la sân
fără să-și dea dseama
că el însuși
e puiul.

luni, 21 februarie 2022

Obiect în plutire-Teo Cabel, editura Neuma, 2022

 



                                Obiect în plutire sau despre timpul regăsit al lui Teo Cabel

                                                                                     Camelia Iuliana Radu

 

Poezia lui Teo Cabel, cea cu care ne-a obișnuit, este o arhivă a normalității, o celebrare a vieții, a dragostei, a credinței și a peisajului urban provincial, liniștit, păstrător de continuitate. Poetul este păstrătorul momentelor inefabile, al creșterilor și etapelor de dezvoltare personală.

Fie ele melancolice sau entuziasmate, versurile poetului Teo Cabel sunt firești precum vârstele care își succed ciclurile, fiind, din această perspectivă, memoria sentimentală a sfârșitului de veac si a începutului de mileniu. Iar acest aspect nu este deloc neglijabil.

În volumul Obiect în plutire are loc o schimbare. Teo Cabel are o atitudine diferită. Realitatea este sublimată, fie în amintire, fie în neliniști onirice, fie într-o re-evaluare a timpului trecut, prin care, mai mult ca oricând, TC își asumă rolul de poet, de conștiință care poate ridica evenimentul concret la nivelul poeziei.

Peisajele evocate în noul volum, deși inspirate din concret, devin peisaje lirice, „obiecte” literare, au propria dinamică, într-o poveste care scanează poetic o lume lăuntrică, adesea ascunsă cu discreție.

Poetul operează în propria subiectivitate cu instrumente literare, decupează forme și contexte care devin siluete ale  conotației psihologice,  gestul postfactum,  sublimarea vieții personale, o scenă pe care evoluează cu siguranță de sine.

Adesea, chiar deconspiră travaliul muncii sale poetice, meditații minuțioase care ajung până la analiza si contemplarea cuvintelor, a literelor.

Volumul Obiect în plutire ne vorbește despre destin: destinul literar, imponderabil și totuși concret, un destin plutind prin lumea interioară, în căutarea poeziei. Lumea aceasta, deopotrivă psihologică, lirică, imaginativă și memorialistică va deveni un volum de poezie al melancoliei răscolite de neliniște, de întrebare, este o lume a maturului față în față cu sine.

Prin noua sa carte de poezie, Teo Cabel devine poetul propriei sale poetici, pe deplin maturizat, asumat, inspirat.

 


 


vineri, 17 decembrie 2021

Bucuria lecturii la o cafea - Valentin Busuioc „Povestea bărbatului care a visat foarte mult”, Editura Neuma, 2021

 În ajun de sărbători un cadou literar primit de la scriitorul Valentin Busuioc.
Volumul de poezie „Povestea bărbatului care a visat foarte mult” publicat la editura Neuma, 2021.
Volumul începe cu un poem fabulos:

Lumina

spre a nu orbi cu lumina din el
orbul își pune mai întâi
ochelarii

Mulțumesc pentru cadou, Valentin Busuioc!
Felicitări !









vineri, 8 octombrie 2021

Bucuria lecturii la o cafea - Oman - de Camelia Iuliana Radu, Editura Karta-Graphic, 2012





Sultanatul Oman, țară arabă importantă a golfului Persic.
 Vizitând  această țară, zona, cu toate aspectele ei, culturale, geografice, sociale, a răscolit energii arhetipale poetei Camelia Iuliana Radu concretizate în volumul Oman apărut în 2012. 
Prefața cărții este scrisă de un locuitor al Omanului, o persoană oficială: Mohammed Al Wadhahi
impresionat  de emoția care năvălește din versurile poetei, de cum a văzut un străin țara sa.
Un volum foarte bun, de citit oricând, dar mai ales pe o asemenea vreme de toamnă, la o cafea.
Un volum despre o altă cultură, bine prins în tablouri  memorabile.
Ediție cartonată, grafică excepțională, traducereea în engleză Sebastian Radu.
Mulțumesc  pentru carte autoarei!
Felicitări!
 Teo Cabel


Noapte la marginea Marelui deşert

 

În lume
scobitura morţii s-a umplut
de pietre.


Uimirea m-a descălţat de paşi
înmuiaţi în deşert.

Tăcerea
cu dune mai grele 
ca miezul spaimei

dansa peste meteoriţi.


Îngeri desculţi adună urme de oameni
în grădinile nopţii

adâncul cerului se adună
în fagur.

Am găsit taina luminii

ochiul care vede totul împrejur
dar nu se vede pe sine

decât în mine.

 

 

Marele deşert

 

înfăşurat pe creştetul beduinilor

orizontul născocea vânturi bălaie.

 

Tiparele timpului se topiseră

soarele dansa metioculos

Iar eu

gustam din pâinea tăcerii

şi beam din ziua fierbinte

o poveste în care noaptea

va coborî peste miezul pârjolit al pietrei

desfăcându-l

şi cine ştie câte ere vor năvăli deodată

câte glasuri de bărbaţi rătăcitori

se vor aduna lângă foc

cîte lumi înviate vor lumina dunele

sub stele necunoscute.

 

Când voi bea cei dimineaţa

inimna mea va fi plină

de ploaia trecutului

cu petale deschise

va parfuma nisipul nesfîrşit

al gândului.













 

 



 

marți, 21 septembrie 2021

Tristețe de toamnă - Teo Cabel



Toamna în sevraj
învolbură frunzele
 grădini  parcuri
 păduri  munți
furie 
nefericire?

mă iubește nu mă iubește
mă iubește nu mă iubește
mă iubește nu mă iubește
mă... nu mă...

dar Poetul
de ce ni l-ai luat nefericito?

Vântul bate din toate părțile
din gând
din ochi
  din tăcere







 

marți, 7 septembrie 2021

A venit, a venit... toamna! Editorial. Literadura nr. 21/septembrie 2021

 




              Cine știe de ce „Toamna se numără bobocii”?
               Prima zi de septembrie. O dimineață liniștită. Bineînțeles, un termen cât se poate de relativ, liniștită.
Dacă deschizi televizorul altceva numeri, nu boboci. Scumpiri. Facturi mărite, privatizări cu frâna pusă de vreo treizeci de ani încoace.
Război. Cum o fi la Talibani să stai cu arma în mână de dimineața până seara?
Prima gură de cafea - prima porție de nitro a zilei - deschide poarta gândurilor.
Încotro? Unde? De ce? Cum?  Pentru ce? Pentru cine? Iar?
Pulsul vieții ne animă pe toți la fel. Pulsul locului are zvâcnetul lui specific. Pulsul lumii este altul.
Valul patru al pandemiei lovește toate hărțile, indiferent de forma de relief, de organizarea administrativă, urbană sau rurală, de forma de stat, regat, republică. O să numărăm iar restricții? Pentru vaccinare se oferă tombolă, se oferă bonuri de masă.
Eu m-am vaccinat fără să mi se promită sau  să mi se dea nimic.
Ce numărăm? Speranțele noastre? Bucuriile? Dacă va mai fi în dicționar cuvântul pensie ca actualitate și nu ca arhaism, când ne va veni nouă rândul să ieșim la pensie?
Sau trag unii speranță că ne aranjează covidul?
Întrebări multe! Răspunsuri? Aici se face numărătoarea, „două la prefectură, două la primărie” 
Ce numărăm? Oameni care au muncit o viață și nu se încadrează la pensii decente? Care își pun deoparte banii pentru sacoșa de medicamente?
Ar trebui să numărăm zilele când vom da înapoi banii pe care îi tot împrumută guvernele pe garanția generațiilor viitoare.
Să ne numărăm valorile. Sunt exemple de supraviețuire, de reușită.
Alergăm după ce? Iluzia zilei de mâine? Cine o garantează?
Multe întrebări. Răspunsurile nu le dau alții pentru noi.
E bună o cafea de dimineață.  Să ne aducem aminte de ce se numără bobocii toamna.
Avem un motiv să o facem, începe școala! Să mai dăm și pe la bibliotecă, pe la librărie să mai cumpărăm câte o carte. Campaniile electorale de ce se fac oare doar cu muzică și mici?

                                                                                                                Teo CABEL