luni, 26 aprilie 2021

Un grupaj de poezii în revista „Lumină Lină” . Nr. 1/2021/ Ianuarie - Martie


Mulțumesc domnului Pr. Prof. Dr. Theodor Damian pentru  publicarea grupajului din volumul
„Fluture în pustiu”, editura Eikon, 2019.




















 


Mulțumesc domnului Pr. Prof. Dr. Theodor Damian pentru  publicarea grupajului din volumul
„Fluture în pustiu”, editura Eikon, 2019.

sâmbătă, 6 februarie 2021

cu cine vorbesc

 

când de la celălalt telefon ți se răspunde

cu cine vorbesc

și tu știi pe cine ai sunat

te zdruncină  nimicnicia

în fuga lui azi după mâine

în rapacitatea lui mâine de a-l amaneta pe poimâine

bucuriile devin de multe ori

un tipíc, o bifă în pagina zilei,

în calendarul vremii,

un foc stins repede de grija deșertăciunilor

te apucă plânsul

 

pasăre  lovită de moarte în zbor      


fiecare zi are plânsul ei

se ascunde ca apa în crăpături

mustește acolo

în rațiunea lui a judeca pe aproapele

 a uita că aproapele este și părintele tău

când îți aduci aminte

îți auzi plânsul curge în tine

se amestecă cu sângele

se amestecă cu timpul

ca apa în crăpături

se duce

și nu știi dacă vei apuca ora când sunând telefonul

vei întreba cu cine vorbesc

dar ei știu că vorbesc cu tine

părintele lor

plânsul  cel mai crunt e ca timpul

nu se vede

 

numai iubirea usucă plânsul

și rugăciunea

până îl pornesc din nou.

 

06.02.2021

Teo Cabel

luni, 1 februarie 2021

Acasă- Teo Cabel / „Spații culturale” nr. 74

 

O voce îi răsuna în ureche ... „fii prezent”. Se foi ceva timp în pat și realiză că e noapte. Vocea i-a gonit somnul. În cameră s-a făcut răcoare. Iulie la deal nu este generos dimineața la ora patru. A lăsat geamul deschis, când  a adormit nu-și mai aduce aminte. L-a furat somnul răscolind prin amintiri. Iese pe prispă. Lemnul scârțâie sau geme sub pasul lui? De mic mersul pe prispă i-a dat senzația că este pe puntea unei corăbii. Dar când a ajuns pe puntea unei nave nu scârțâia. Prima furtună pe mare i-a dat chiar un sentiment puternic de bucurie. Comandantul său când au ajuns în post i-a spus:  Îți arde în ochi ca un far. Nu ai dat niciun semn de ezitare în timpul manevrelor, în ciuda vremii.

O stea strălucește neobișnuit și este prea mare. Dar asta nu e stea își zice. E prea mare, e planetă. Trebuie să fie Jupiter sau Saturn. E vară e Jupiter în iulie la ora asta.
Are un sentiment de mulțumire că se află acasă. De mult nu a mai avut atâta liniște și detașare de tot. Telefonul l-a închis, laptopul nici nu l-a scos de când a venit de trei zile. La televizor nu i-a dat drumul. Simte că a făcut o reparație sufletului sau după atâta umblat prin lume, din țară în țară. Departe se aude un lătrat. Apoi altul. În altă parte altul. Lătratul se apropie ca o ștafetă de sat. La marginea satului deja se aud mulți câini. Charlie, câinele lui se uită la el fără să ridice capul sau să ciulească vreo ureche. Ham, ham, latră în lene. Ham, ham mai latră leneș câinele și se uită la el cu ochi nedumeriți. Charlie este câine de oraș, are altă educație.
Se luminează. Au terminat câinii încep cocoșii.  Și totuși oamenii din locurile acestea nu  sunt romantici. Se scoală cu noaptea în cap ca mătușa Viorica. Se duce în grajd, mulge vaca. Primele jeturi de lapte muls le aude de aici cum lovesc fundul găleții.
Când era acasă îi plăcea să bea lapte crud. Lua un borcan  și mulgea lichidul alb, zgomotos când se lovea de peretele paharului. Imediat se înspuma, jumătate de borcan era doar spumă. Ce plăcere, făcea mustăți albe. Pune mă sare că faci limbrici!  striga taică-su la el când îl vedea.
Mai punea uneori să-i facă pe plac. Multe lucruri le făcea pentru ei să le facă pe plac. Îi ajuta la cosit, la strânsul fânului, el ar fi citit, ar fi plecat, dar știa că nu are cine să-i ajute. Adunau prunele pentru țuică. Se duceau cu boii la lemne. Mereu i s-au părut uriași,  parcă erau din altă lume.
Un zâmbet îi umple fața. Când a venit în prima permisie, erau în curte mătușa Viorica și maică-sa, smulgeau penele la două gâște după ce le-au opărit. El se oprise și le privea dincolo de gard. Abia așteptase să ajungă acasă, să mănânce brânzoaice și să bea o cană cu vin. Deodată Viorica s-a oprit și i-a făcut semn soră-si din cap spre gard: Ce vrea băiatul ala mare cât un dulap, de se uită dincolo de gard? Cine-i dadă?
Maică-sa s-a uitat atent și l-a văzut după uitătură, cum îi zâmbeau ochii și a sărit de acolo: Viorică jumulește tu, nu vezi că e Mihai? Doamne ce om ai făcut din el! Gheorghe  lasă treaba, vino că te caută un băiat! zise râzând.
Gheorghe apăru în ușa grajdului la vaci. Se uită spre gard. Văzu un om zdravăn înalt, bine făcut, în uniformă de marină!
Măi băiatule, zise bărbatul grăbindu-se spre poartă. De când te aștept! Mi s-au pupăzat ochii uitându - mă după tine. Bine ai venit! Ia auite ce om am la poartă, cât patru!
 S-au bucurat! Pe urmă  nu l-a mai prins. Și maică-sa s-a dus de pe lume când era pe mare el. Are o strângere de inimă când își aduce aminte. Noroc cu mătușa! Acum le face parastas.
Mereu îi zicea maică-sa. Poate oi vedea și eu o coajă de pâine și o gură de vin pe lumea ailaltă de la tine.

                                                                                                                                     Teo Cabel

 

 

 

miercuri, 6 ianuarie 2021

Revista Continuu nr. 11-12/ decembrie 2020

 Revista „Continuu” , „Revistă a scriitorilor de pe Valea Buzăului”.  O precizare binevenită pentru a puncta locul unde apare o revistă  foarte bună!

Publicație pe foaie lucioasă, sponsorizată de Consiliul local al orașului Pătârlagele și al comunei Viperești.  
Echipa de  redacție are următoarea formulă: 
Marius Râpeanu-director, Nicolae Sorin Bașturea-redactor șef; Dumitru Pană, Gheorghe Postelnicu, Nicolae Gâlmeanu, la eseu și publicistică Adina Ionescu.
Anul 2020 s-a încheiat cu acest număr  dublu 11-12.

Primul articol îi este dedicat lui Constantin Brâncuși semnat de Nicolae Sorin Bașturea: „Non -figurativul și apariția în spațiul ortodox a fenomenului Brâncuși”.
Mai cititm:
Dorin Tudoran- „Ghetto”, medalion;
Corespondență Matei Călinescu - Ion Caraion;
Colinde  de Ion Caraion;
Titi Damian - cronică la „Schimnicul” de Vasile Voiculescu;
Proză: Mihai Vișoiu, Gheorghe Postelnicu și Valeriu Avram.
„Formativitatea și actul de creație într-o perspectivă estetică ”- semnat de Nicolae Sorin Bașturea. Un articol interesant despre formarea artistului sub „auspiciile și vigilența unui maestru”;
Poezie: Lucian Mănăilescu, Gheorghe Onea, Octavian Plăiașu, Nicolae Gâlmeanu.
Nina Marcu semnează o frumoasă pagină de amintiri, despre cum s-a consolat cu eșecul de la IATC și cum a ajuns studentă la litere.
Cronică Teo Cabel la volumul scriitoarei Elena Radu „A trăi, a iubi, a dărui” ( articolul apare semant Stefan Teodor Cabel, desi eu am trimis Teo Cabel);
Debut literar: Dan Bogdan Popescu - Colegiul Național „Iulia Hasdeu”, Bucuresti clasa a XII-a- poezie,
Denisa Drugău-Colegiul Național „Mihai Eminescu”, Buzău, clasa a XI-a 
O proză scurtă semnată tot de o elevă de la „Mihai Eminescu” încheie revista, „Pentru totdeauna”-Alexandra-Nicoleta Ionescu.
Coperta interioară spate îi este dedicată lui Lucian Mănăilescu, in memoriam;
Pe coperta a IV-a Constantin Noica - 12 iulie 1909-4decembrie 1987.

marți, 29 decembrie 2020

Bucuria lecturii la o cafea - Virgil Diaconu- Biblia Literară - editura TipoMoldova, 2020; Cafeneaua Literară nr 12/2020.



Un areal substanțial de inspirație și de lecturat ne sugerează omul de litere Virgil Diaconu prin recentul său volum „Biblia literară”.
Ochiul ager  al scriitorului,  al eseistului a simțit nevoia să facă o distincție în materialul dens, de mare încărcătură religioasă, spirituală, culturală, morală prin evidențierea caracterului literar exclusiv care poate fi izolat și analizat în Biblie.
Fiind o incursiune cu risc subiectiv foarte mare, autorul echilibrează balanța subiectiv -obiectiv printr-o biografie solidă aducând  în sprijin argumente din partea multor specialiști ai domeniului din care se poate identifica ușor Mitropolitul Bartolomeu Anania, nu doar  slujitor al Bisericii  ci și un reper literar,  Vladimir Prelipcean, Serban Foarță, Ioan Alexandru, Petru Creția, Dumitru Abrudan iar din străini Northrop Frye, Raymond E. Brown, Henri Blocher, Pierre Gilbert.
Biblia  a fost și va fi sursă de inspirație: Dante, Thomas Mann.
Am primit  bonus pe lângă „Biblia Literară”, „Cafeneaua Literară” nr 12 pe anul 2020,  în care se poate citi despre câștigătoarea premiului Nobel la literatură, Louise Glück. 
Tot bonus din generozitatea autorului, cadou de sărbători volumul „Lepre și sfinți” al lui Virgil Diaconu, apărut  la editura revistei „Convorbiri literare” 2007, versuri. La sfârșitul cărții este un fascilol de teorie literară binevenit.
Mulțumesc Virgil Diaconu!









marți, 15 decembrie 2020

Bucuria lecturii la o cafea - Mioara Băluță - Frunze sub un ștergător de parbriz

 Un glob de pus în bradul literar












Dacă aș avea un brad literar, unul dintre globurile pe care le-aș pune să strălucească în bucuria iernii

ar fi volumul poetei Mioara Băluță -Frunze sub un ștergător de parbriz, editura Rovimed, 2020.

Prefața  este semnată de Dan Bogdan Hanu.

O carte de citit, de sorbit odată cu înghițituri mici de cafea în dimineți liniștite de iarnă.


din volum:

***

ne naștem cu dorința de a merge.
trăim cu o imensă foame de a fi.
dacă ne-am opri
am rămâne unii în fața celorlalți
cuprinzând cu privirea
labirintice prăpăstii.
câteodată cerul
și trecerea vânturilor.
altădată lacuri imense
    munți
        aproape invizibili.

aer tremurat
sub granițele lumii.


***

iarba a crescut.
sunetul ei a trecut
prin ferestre...

ne-au spus că zeii noștri
au îmbătrânit. ne-au spus că nu
ne putem împotrivi. că lupta trebuie
dusă cu mănuși. cu măști și cuvinte
împrăștiate ca muniție. ave maria!

m-am rugat pentru liniște
cu liniștea la tâmplă.
ape negre au venit 
să-mi încerce pragul.

aș fi vrut
să-mi sfărâm cubul. aș fi vrut să pot opri
căderea unei singure frunze pe zăpadă
într-o noapte
în care nu era nimeni prin preajmă.


Mulțumesc autoarei pentru acest frumos cadou de sărbători!

„iarba a crescut.
sunetul ei a trecut
prin ferestre...” 

memorabile versuri.


Teo Cabel