vineri, 22 martie 2019

Au trecut șapte zile- Teo Cabel


La sicriul lui Marin
mi-a căzut un bolovan peste cuvinte și
a început să le scufunde;
nu știam că se pot duce atât
se zbăteau ca înecatele se-mprăștiau
în litere/ se amestecau
se uitau unele la altele se tot întrebau
dacă s-au cunoscut vreodată și
se tot duceau, se tot duceau


amintirile au început să se adune
se ridicau una pe alta
scară
și cuvintele s-au prins de ea
-se mai rupea câte o treaptă-
veneau altele se sudau
o zi, o noapte încă o zi
au revenit în sinea lor
exact când preotul zicea
Veșnica lui... citire

miercuri, 6 martie 2019

Războiul sexelor-Andrei Ramona Ioana- impresii de lectură Teo Cabel


La primul contact cu volumul am avut o ezitare. Orice carte când o iei în mână îți face o impresie. Aceasta are coperte roz, numele autorului nu este scris pe ea, dar scrie sus by me, whit love, mai jos titlul, Războiul sexelor, apoi așa ca o poartă de scăpare, rațională, scrie „Dialoguri absurde” și Editura... Zven. Între tiltu și cum spuneam poarta rațională de scăpare sunt două mâini una masculină și una feminină, care se întîlnesc pentru un acord, o înțelegere, o împăcare, un salut. Cartea este semnată, aflăm din caseta tehnică de Andrei Ramona Ioana.
Titlul m-a dus imediat cu gândul  la o telenovelă din anii 90', nu varianta românească din 2007, parcă. Nu cred în aceste sintagme cu influență psihologică, ce declanșează în fiecare stări si sentimente diferite: războiul sexelor, lupta dintre generații.
Din când în când. în fiecare epocă trebuie să fie o asemenea idee care se transformă repede în clișeu. Asta cu războiul sexelor ține doar de o viziune personală a fiecăruia, care se poate considera ca făcând parte din turmă sau căutând singur să se lămurească și aici cu succes sau fără, depinde. Lansată ca teorie de către unii specialiști nu îmi înspiră încredere. Se poate bate câmpii foarte mult  pe subiect.
Eu cred că nu doar o dată a fost deschisă cutia Pandorei în decursul istoriei omenirii, ci de mai multe ori. Războiul sexelor este tot o cutie a Pandorei.
Autoarea ne ia tare de la început, bărbătește, dar ne avertizează că femeile „pot fi muuuuult mai perverse decât bărbații... eu una pot! Dar nu în sensul primitiv al cuvântului. Că asta nu-i pentru oricine.  Aha! Nu e pentru oricine a fi într-un anumit fel. Normal.
Cartea pare o combinație interactivă la prima cititre. Un Dr. Love care ia la bani mărunți într-o cazuistică plină de generalități, ca  horoscopul, tipurile de femeie și de bărbat, și autorea. Un pic mucalit,  volumul poate fi interpretat și ca  o pânza  de păianjen... pentru cine pică în ea.
Nu este un tratat despre sexologie, ci despre om. Este mărturisirea unui om sătul de clișee, de tipare înțelese greșit, de incultură, de imaturitate, de superficialitate, de prostie, de exagerări. Este un strigăt  pentru echilibru a ființei umane. Stilul este franc, colcovial, deschis, fără pseudo-perdele, poate o doză mai mare de estrogen pe ici pe colo.
Întotdeauna am crezut că înainte de a te bate cu ideologia sexistă în piept, bărbat sau femeie ești om. Omul are slăbiciuni, afecte, manifestate individual.
Deși se vorbește de sexe și sex este vorba despre echilibru. Cu toate că în patos e greu să ții frâiele și asta nu-i pentru oricine ca să o citez pe autoare.
Volumul are substanță literară prin stilul confesiv. Autoarea este o curajoasă dacă a scris aceasta carte.  Literal pare un labirint  în care te paște depresia sau exaltarea, dar  cititnd printre rânduri, omul care scrie este o sensibilă, echilibrată, atât cât poate, cu greșelile sale, pe care le-a conștientizat, și pe care nu ni le-a spus nouă chiar pe toate în această spovedanie. Și nu îi faceți propuneri pe facebook, citiți cartea să vedeți cum va reacționa. Lansare va fi pe 14 Martie anul curent la ora 16. 30 la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”.
                                                                                                                                                Teo Cabel
                                                                                                                         

luni, 7 ianuarie 2019

„Coli de scris” - Valentin Busuioc - Editura Junimea -2018

Valentin Busuioc ne invită în intimitatea poetului, coala de hârtie și imperiul său fără granițe. Locul unde se toarnă fundația poeziei pentru a fi lăsată... Testament.
Mulțumesc pentru volum!
Coli de scris  - din poezie, despre poezie, dincolo de poezie.























din volum:


Ritual
aleg cu grijă colile de scris
încep cu una gălbuie
pe care stiloul scrie mai greu
zgâriind în căutarea cuvintelor

nu mă uit la mâini
în cărți
nici în creier

doar aștept în tăcere
ca laptele să dea în foc
și să  lumineze biblioteca

     
Poem
astăzi ești de zăpadă
nu vreau să știu ce vei fi mâine sau mereu
deși gândul meu e obraznic și îndrăznește să creadă
că mâine sau mereu vei fi o zăpadă murdară

ieri ai fost un lift transparent
m-ai purtat pe brațe
precum mă poartă uneori nevăzutele cuvinte
peste orașul adormit

acum ești o femeie blondă din budapesta
în lumina lunii
stai pe malul dunării
îți lași trupul să o ia la vale
iar sufletul îl înalți într-o pungă goală de plastic
ce se lasă purtată de vânt

spre dimineață
o să mi te așezi în palmă
cu gheara ta de șoim
o să-mi trasezi o nouă linie a vieții
pe care o s-o umplu
plângând

însă astăzi ești de zăpadă
iar eu sunt așa fericit
mereu cu gândul la tine
coală de scris
suflet al meu
neîmplinit


Pescuitul la copcă

ninge
sunt un pește învelit în ziar

ziarul e vechi
literele abia se mai zăresc

cu fiecare ochi văd un singur cuvânt
totuși
nu-i mare lucru de înțeles
unul e viața
iar celălalt opusul

între ele este o gaură

prin ea se vede cerul

la fel cum printr-o copcă
se vede întotdeauna
o scăpare

sâmbătă, 3 noiembrie 2018

Poezii publicate în Bucureștiul Literar și artistic- noiembrie 2016 -Teo Cabel























Gri, gri, cri

Verde se deversează în roșu
Pulsul are rimă de clorofilă
Fâșâitul bucuriei în vene
Tropaie învingător  în urechi

Arborele scrutării  se leagănă în privire
La umbra lui gândul își umflă roata
Linia de start se aprinde ca o flacără olimpică
Pentru mic dejun  trei covrigi

Ca o palmă cu degete răsfirate, aleile parcului
Pulsează în răcoarea dimineții
Nu am reținut niciodată cântecul frunzelor
Vers alexandrin, cezura,  în  contratimp cu suflul meu sistolic.


Câinele de pază

Câinele meu de pază de la poarta gândului
aleargă din când în când după o halcă
copioasă din pulpa iluziei.
Trebuie să-l leg, așa m-am învățat,
De un zîmbet curat,  de pânza de păianjen
a copilăriei, de o rugăciune,
De clanța ușii de la casă, de un text...

Scufund textu׳  în tăcere, îl las acolo
mai multe pătrare de lună.
Îi pun o oglindă, dar nu se aburește.
Așez oglinda la locul ei
las textul  să-l amușine
câinele de pază de la poarta gândului.

În oglindă  începe să se deșire textul
ca o reclamă la o halcă copioasă  din pulpa iluziei.
Câinele meu de pază de la poarta gândului
se duce dând din coadă, de parcă ar coborî
din arca lui Noe.





Blocat în timp

Blocat între două clipe
nu știi câte zile au trecut

calendarul  îți arată trasee străbătute de alții
orele, semințe care nu se prind în niciun sol
le ciugulesc păsările tăcerii.
Le ciugulesc  apoi se zbat ca lovite de moarte
Ești într-o cutie transparentă.

Când rămâi blocat între două clipe
nu, nu,
celelalte nu stau la coadă, să rupă la un moment dat zăgazul,
ci trec pe lângă cutia transparentă
se duc în calendarul altora
și tu nu știi,
cât ai fost blocat între două clipe
ai trăit pentru alții.

Îți dai seama târziu
când un înger
te spală de falsa lumină
pe care o credeai mântuitoare
te mângâie pe obraz
și atunci clipele se sparg
te doare atât de mult
încât nu ai cuvinte să spui, nici chiar gemete să te exprime
doar zâmbești.



Căutând o aspirină

Mă doare o stea în partea stângă!
Gândaci de bucătărie, orele,
Le aud, foșgăie pe întuneric.
Când aprind lumina se ascund.

Mi-am răvășit multe poze
din sertarul cu amintiri,
în adâncul asfaltat cu bucurii neaprinse,
cu  miros de catran umed.

Ce bine, ce bine, ce bine!
Pot să trec podul din ochii mei
în ochii tăi, să mă odihnesc acolo,
Când mă doare o stea în partea stângă.