luni, 11 iunie 2018

Continuitatea și tradiția- Premieri la Concursul de creație literară pentru elevi „Constantin Petcu” – ediția a XIX-a, Buzău, mai-iunie 2018





Sâmbătă 09 iunie, cireșar și  roadele coapte ale literaturii la concursul de  creație literară pentru Elevi ”Constantin Petcu” – ediția a XIX-a, Buzău, mai-iunie 2018, Casa de Cultură a Sindicatelor. Tare bucuroși, dar și emoționți, trebuie să fi fost cei nominalizați pentru premii. Acești copii sunt candele în care flacăra literaturii pâlpâie încurajator, dacă ne gândim, că au timp să lase tableta de-o parte și încă nu s-au deprins, poate, cu himera selfie-ului. Ei sunt cei din care, nu se știe, când vor răsări semințele viitorului. Poate nu așa cum ne așteptăm noi, dar  trebuie să credem în ei.
            În sala aceasta, mulți elevi au luat premii la acest concurs în edițiile anterioare. Panoul câștigătorilor arată așa:
-Premiul Casei de Cultură a Sindicatelor Buzău și Premiul revistei ”Cartelul metaforelor”: Maria-Victoria Pripon.
-Premiile Asociației Culturale ”Renașterea buzoiană” acordate de peședintele Ovidiu Cameliu Petrescu: Dumitrache Ionuț Mădălin, Sburlan Mădălina Valentina, Costache Ionela Petronela.
-Premiul revistei ”Caietele de la Țintești”: Dumitrache Ionuț Mădălin
Premiul Teatrului ”George Ciprian” și Premiul Centrului Cultural ”Al. Marghiloman: Maria-Victoria Pripon.
La eveniment au participat: Președintele Asociației „Renașterea Buzoiană” Ovidiu Cameliu Petrescu, Nicolae Pogonaru, Stelian Grigore (președintele juriului), Marin Ifrim, Cornel Diaconu, Ștefan Dima, Dumitru K. Negoiță, Irina Mirică, Părintele Alexandru Pripon, Teo Cabel.
Au vorbit:
- Nicolae Pogonaru (membru U.S.R filiala Bacău) Dacă acești copii scriu, se datorează faptului că citesc.  Lectura cărții, ca act fizic, o consider mult mai importantă decât risipirea timpului pe calculator. Pentru toate se găsesc bani, doar pentru a sprijini acești copii nu. Marin Ifrim este un mentor al copiilor în plan literar.  Datorită lui și eu am apărut cu primele poezii în revista „Cronica” de la Iași;
Stefan Dima, Teo Cabel subliniind fericitul fapt de a găzdui debutul Victoriei Pripon în revista Literadura, Dumitru K.Negoiță, Stelian Grigore a recitat poezia Tăticul meu. Preotul Alexandru Pripon, secretar al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, și-a adus aminte cu emoție de momentele adolescenței când a luat premiu de debut, la un concurs important de literatură „Vasile Voiculescu” și emoția pe care a avut-o când fata lui i-a întins prima poezie compusă de ea. Singurul lucru la care am îndemnat-o a fost să citească!
Ovidiu Cameliu Petrescu a reluat un subiect pe care l-a mai abordat și cu alte ocazii similare, dar așa trebuie unele lucruri repetate, pentru a fi ținute minte. Este vorba de meritul pe care îl au cei care organizează evenimentele culturale, animatorii culturali. Oamenii care ies din sfera interesului propriu și fac ceva pentru comunitate. Oamenii care dăruiesc cu dezinteres.
Constantin Petcu a fost unul dintre ei. Continuitatea și tradiția înseamnă foarte mult!
Felicitări Organizatorilor pentru că au grijă să respecte cele de mai sus: continuitatea și transformarea în tradiție! Felicitări premiaților și celor care îi încurajează pe acest drum, părinți, profesori!

                                                                                                                                            Teo Cabel



marți, 24 aprilie 2018

Salonul de primăvară al scriitorilor buzoieni - 21 prier 2018


O
 zi de vară în aprilie, poate un cap de pod al unui inconfortabil  sezon cald care, se pare, vrea să fure startul. Sâmbătă 21 prier, la Casa Berarilor, în curtea interioară a Casei de Cultură a Sindicatelor a avut loc Salonul de primăvară al scriitorilor buzoieni, eveniment  literar la care au participat oaspeți cunoscuți, dragi buzoienilor: scriitorul Florentin Popescu, redactorul șef al revistei, Bucureștiul literar și artisitc, poeta și pictorița Iuliana Paloda Popescu de la București, și scriitorii Petre Ursachi, Viorel Savin, Dumitru Brăneanu de la Bacău. Organizatori,  scriitorii Valeria Manta Tăicuțu și Nicolai Tăicuțu.
Atmosfera a fost și sub influența recentă a sărbătorilor pascale, cred eu, caldă nu doar atmosferic, ci și uman.
Evenimentul  a avut două etape. Prima, prezentare de carte: „Semnul Îngerului” autor Iuliana Paloda Popescu , despre care au vorbit, Tudor Cicu și Stan Brebenel; Povestiri din anul cocoșului de foc – Florentin Popescu- a vorbit despre carte Valeria Manta Tăicuțu; Colierul de rouă –Mihai  M.Macovei  au vorbit, Manuela Camelia Sava, Mihaela Roxana Boboc, Tudor Cicu. Irina Mirică a fost mesagerul unui text din partea lui Marin Ifrim . Nu în ultimul rând, volumul Șlefuitorii de cuvinte, O antologie a poeților români contemporani ( vol I) semnat de Stan Brebenel. Volumul apărut la editura Teocora a fost dăruit celor prezenți, cum dăruit a fost și volumul domnului Tăicuțu Nicolai, Ploaie cu soare, a cărei prezentare va fi la una din întâlnirile viitoare.
Partea a doua a fost „podiumul scriitorilor” însemnând de fapt  prezentarea de către sine a fiecărui invitat, prin ceea ce scrie sau când a fost cazul prin ceea ce gândește în plan literar. Ordinea a fost aceasta: Iuliana Paloda Popescu, Silvia Ioana Sofineti, Dumitru Brăneanu, Camelia Manuela Sava, Viorel Savin, Nicolai Tăicuțu, Stan Brebenel, Gina Zaharia, Costel Suditu, Mihaela Roxana Boboc, Nicolae Pogonaru, Laurențiu Belizan, Niță Petruța, Florentin Popescu, Gheorghe Onea, Mihai M.Macovei, Emil Niculescu, Teo Cabel, Laura Cozma, Tudor Cicu, Valeriu Șușnea, Lucian Mănăilescu,Petre isachi, V.M.Tăicuțu.
Criticul Petru Urscahe a  remarcat diversitatea de stil și de personalitate a celor citite, concluzionând că Vasile Voiculescu ar fi mândru de efervescența literară de la Buzău, care ar putea fi identificată chiar ca o școală de literatură.
Florentin Popescu, senior editor și al revistei Literadura, si-a exprimat bucuria de a fi printre buzoieni, adică acasă.
A pleca în lume este un element al devenirii fiecăruia, dar a te întoarce în locurile în care te-ai format și între cei care te cunosc și te recunosc  este o bucurie și o satisfacție spun eu când experiența ne confirmă și ne dă această posibilitate.
Scriitoarea Valeria Manta Tăicuțu a anunțat materializarea unui proiect, un volum în care vor fi cuprinse textele care s-au citit la întâlnirile sub egida Salonului Literar.

Scriitorul este o persoană solitară prin natura natura sa intrinsecă, dar omul care dă identitate scriitorului dorește să se întâlnească și cu alți semeni. Ca în viața de zi cu zi fiecare om are preferințele sale, simpatiile sale, elemente care trebuie respectate și înțelese. Așa a fost sâmbătă 21 aprilie, o zi frumoasă, în care ne-a acompaniat insistent  o mierlă, o zi a literaturii buzoiene și a invitaților săi.

                                                                                                                                                                                                                Teo Cabel



de la stânga, în mers Nicolae Pogonaru, la masă Iuliana Paloda Popescu, Valeria Manta Tăicuțu, Florentin Popescu

din planul îndepărtat de la st: Silvia Ioana Sofineti,  Emil Niculescu
planul apropiat st:  pictorul Valeriu Șușnea, Gheorghe Oncioiu, Nicolae Pogonaru

Florentin Popescu

Iuliana Paloda Popescu

În picioare Stan Brebenel. Nicolai Tăicuțu și Costel Suditu. În plan îndepărtat Laurențiu Belizan

Manuela Camelia Sava

                                                                   Dumitru Brăneanu
                                                                           Tudor Cicu
                                                                      Viorel Savin

Silvia Ioana Sofineti
                                       
                                             
                                                              Costel Suditu
                                                     Mihaela Roxana Boboc
                                                           Nicolae Pogonaru          
Petruța Niță
                                                                             Florentin Popescu


                                                           Valeria Manta Tăicuțu


                                                              Mihai M. Macovei
                                                                       Emil Niculescu
                                                                       Laura Cosma
                                                                  Gheorghe Onea
                                                                        Tudor Cicu
                                                                     Valeriu Șușnea
                                                                Lucian Mănăilescu
                                                                 Petre Ursache
                                               Valeria Manta Tăicuțu și Florentin Popescu
                     Costel Suditu, Iuliana Paloda Popescu, Florentin Popescu, Teo Cabel

poza de grup și ultima sunt făcute de Tudor Cicu. Restul pozelor Teo Cabel.

vineri, 20 aprilie 2018

Cornelius Drăgan- Mușcătura fluturelui japonez- Junimea - Debut 2016




Volumul de debut al vasluianului Cornelius Drăgan, „Mușcătura fluturelui japonez” într-adevăr, este o mușcătură estetică inedită în arealul poetic, depresiv de multe ori, din cauza gratiilor vieții, poate exagerat doar pentru a crea sau a continua un trend. 
Poezia caută și indică o altă trasă în raportul om-literatură. Omul regăsește bucăți din sine într-o oglindă pe care cotidianul o acoperea ca o perdea, pe care poetul a dat-o la o parte, atât cât trebuie, dar găsește și prospețimea  nuanțelor ca factor de identitate a autorului.


























din volum:

subterfugiu însăși
chipul de pasăre
tu ești fata din centrul
A.D.N.-ului meu
mă orbești
rana adâncă
indică dragoste
te voi pierde
pasăre, tu
ești menită să zbori
nu pot decât
să uit că exist.

( I. Acoustic)

viața-i grea
berea curge la Phoenix -
prilej de vorbă
numai unu-i Costică
Șchiopu' cu durere-n
suflet și miros
de garsonieră
proaspăt vopsită
eu stau pe gard
privesc nestingherit
frânturi din oraș
(II. Acustic)

[ noi]* când ne întâlnim
nu ne salutăm deloc
suntem ca două umbre
care-și împart egal ținutul
când plouă eu mă culc
pe partea de Nord
tu cast îmi pregătești
așternutul apoi
dezbrac restul de
trup de la tine
                                        * a se citi în DO grav

luni, 5 martie 2018

„Un martor onest din interiorul cetăţii culturale” - Diana Dobrița Bîlea





                             Cronică în revista Pro Saeculum la volumul Trepte

„Vigilent, intransigent cu sine şi cu ceilalţi, Teo Cabel apare de această dată în cetatea literară pentru a da mărturie scrisă în legătură cu activităţile culturale, literare ale arealului geografic buzoian”, scrie Manuela Camelia Sava în prefaţa cărţii de publicistică „Trepte” (Ed. Editgraph, Buzău, 2016). Teo Cabel, ca un împătimit de cultură ce este, nu poate trece impasibil pe lângă evenimentele cu gust cultural şi savoare estetică şi înregistrează cu creierul şi cu inima nu atât pentru el însuşi, cât pentru cei ce n-au avut cum să fie prezenţi ori vor veni după noi. Cartea aceasta are valoare documentară pentru că un martor onest din interiorul cetăţii culturale buzoiene a avut grijă să imortalizeze pe hârtie fapte, întâmplări, evenimente, chipuri şi trăsături de caracter ale oamenilor care nu pot trăi în afara culturii.

În general, spaţiul cercetat este cel al Buzăului şi al oraşului Râmnicu Sărat, dar şi al vârfului muntelui, mai bine-zis al satului Muscel-Cărămăneşti nemurit de infatigabilul Titi Damian prin tetralogia „Muscelenii”. Un ţinut literar de toată frumuseţea, de care se leagă nume cunoscute şi mai puţin cunoscute ori aspirante la urcuşul atât de greu, dar atât de plăcut spre succes. Meritul lui Teo Cabel este acela de a fi imparţial şi totuşi afectuos cu oamenii de litere despre care scrie, ca şi cum acestea ar fi personajele unei naraţiuni ficţionale proprii. Nici n-ar putea fi altfel, căci iată numele pe care le cinsteşte prin scrierea sa: Valeria Manta Tăicuţu, Nicolai Tăicuţu, Ion Niculescu, Marin Ifrim, Lucian Mănăilescu, Tudor Cicu, Constantin Marafet, Stan Brebenel, Ion Stanciu, Titi Damian, Nicolae Pogonaru, Laurenţiu Belizan, Milea Mihail, Gina Zaharia, personalităţi care au participat la evenimentele culturale de pe aceste meleaguri precum D. R. Popescu, Ion Roşioru, Nicolae Cabel, George Astaloş, Emil Lungeanu, Lucian Gruia, Dan Mircea Cipariu, Ioana Crăciunescu, Nicolae Dabija, Liviu Ioan Stoiciu, Passionaria Stoicescu şi debutanţi precum Anca Lascu, Luiza Elena Ivanof şi Petronela Coman. Teo Cabel are inspirata idee de a nu lăsa în eter, spre pierdere şi uitare, bucuria întru literatură iruptă cu ocazia lansărilor de carte de la Casa de Cultură a Sindicatelor Buzău, de la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat sau de la Biblioteca Judeţeană „Vasile Voiculescu”, cu ocazia întâlnirilor cu elevii de la diferite şcoli buzoiene sau cu cenacliştii de la „AntePortas” Buzău şi „Al. Sihleanu” din Râmnicu Sărat, cu ocazia cunoscutului concurs internaţional „Titel Constantinescu” sau a altor concursuri precum „Primăvara poeţilor” ori cel pentru elevi, „Constantin Petcu”. De asemenea, Teo Cabel lasă lumii literare impresiile sale cu privire la emoţiile, gesturile, zâmbetele, trăirile, cuvintele şi cuvântările celor care iau parte la aceste evenimente, pentru ca nimic să nu se piardă. Pe lângă aceste impresii, Teo vine cu reflecţii ce ţin tot de patima pentru cultură. Exemplele sunt nenumărate: „Nu numai aramata defilează de 1 Decembrie, ci şi scriitorii buzoieni, dar în felul lor” (p. 9); „energiile pozitive s-au reglat la cote terapeutice” (p. 16); „De ce trebuie ţinută vie memoria unui om? Ce trebuie să faci să nu fii uitat? Sunt întrebări pe care ni le punem de-a lungul vieţii, interacţionând cu alte destine care ne impresionează şi ne ajută să limpezim viziuni, să pornim pe drumul dorit” (p. 24); „Şi cu acestea fiind zise, nu încalec pe nicio şa, ce trebuie să dau aceste veşti şi altora, să cunoască cum se serbează la Buzău, de către scriitori şi iubitori de cultură, ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI. Noi avem conştiinţa vibraţiei acestei zile şi sufletul împăcat” (p. 30); „Tinerii, de multe ori, dacă nu găsesc acel om care să-i încurajeze, dau înapoi, rămân în hibernare ani buni, irosind talent [...]. Este un cec în alb de multe ori un asemenea sprijin. Unii şi-l asumă, alţii nu” (p. 94). Sunt reţinute şi redate cu acurateţe cuvântările personalităţilor care l-au impresionat pe autor şi care îi vor impresiona pe cititorii acestei cărţi. Din păcate, spaţiul cuvenit unei cronichete permite doar câteva astfel de mărgăritare: „Ion Roşioru topeşte cântecul de moarte într-un cântec de dragoste (Titi Damian, p. 14); „l-am scris [volumul de versuri „Incantaţii de mătase”] să mă vindec de pantumită. Norocul vieţii mele a fost întâlnirea literaturii orientale, din al cărui izvor a băut şi Eminescu” (Ion Roşioru, p. 15); „Cuvintele rostite sau scrise au această capacitate miraculoasă de generare şi regenerare a sufletului [...]. Acum stau şi mă gândesc: oare eu am scris această carte sau ea m-a scris pe mine?” (Laurenţiu Belizan, p. 30); „Poezia trebuie să fie un pendul. Poezia trebuie să fie atât de curată încât nicio lacrimă să nu intre în ea. Poezia trebuie să aibă culoare, substanţă, iubire, timp şi dacă le are pe cele pe care nu le are... este poezie. Poezia trebuie să lase o dâră ca avioanele supersonice (Mihai M. Macovei, p. 60); „Comunităţile care rămân sunt cele care au povestitori. Cine nu are povestitori dispare” (Gheorghe Dobre, p. 65); „Noi am oprit tancurile cu poezii de Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe [...]. Noi, Basarabia, suntem o aşchie de popor european în afara Eoropei” (Nicolae Dabija, p. 86).
„Cronicar peste vremi”, cum îl cataloghează Tudor Cicu sau vânător „cu mâinile goale”, cum îi caracterizează Costel Suditu pe scriitori, Teo Cabel aduce strălucire sufletească zilei de mâine. Transbordează informaţiile şi emoţiile vieţii de azi a scriitorilor din preajma sa în veşnicia culturii. Veghează la porţile literaturii, invitând înăuntru – adică în miezul sinelui creator al omului aflat într-o admiraţie activă faţă de Creatorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor – frumosul din cuvintele, din faptele, din întâmplările, din lumina ochilor şi ale mâinilor oamenilor hărăziţi să mânuiască bine condeiul. Teo Cabel – iată un nume care se îngrijeşte cu dragoste şi cu altruism de numele altora!