anul începe în octombrie
când frunzele arse de dorul verii
pornesc desant în iluzia zborului
copacul rămâne cu crengile sus
dulceața ciorchinelui își limpezește culorile
într-o licoare de poveste
de spus povești, de scris povești
anul începe când toate sunt coapte
când se strânge și trebuie să se împartă
ieri m-am întâlnit cu cineva
are un octombrie înaintea mea
un amic
spunea că anul începe în noiembrie
și asistau cei pentru care anul începe în martie
în mai, în aprilie, în iunie,
februarie...
toți aveau dreptate
vă dați seama ce lume suntem?
multe povești
sunt atâtea sobe?
fotolii posibil
dacă nu avem lemne să trosnească în foc
stăm lângă calorifer
peticim amintiri
în vremuri desuete
sau mergem la food
court
peste câteva zile începe anul pentru mine
o tristețe ca uscăciunea ce cuprinde frunzele
îmi suflă în cafea
tristețea nu trebuie să fie mare
doar ca în poveste,
un pic
în rest bucuria de dimineață
flacăra din privire
răzuie parbrizul lui brumar
Am citit și "Minciuna" (postată anterior)... ambele poezii ma duc cu gândul la spusele lui Anatol France: " poetul... un evocator. Dacă îl simți și înțelegi ești la fel de poet ca el".
RăspundețiȘtergere