Privind
pe geam
Tren prin pădure
am impresia ca a învârtit cineva un glob pământesc
nu știu care este ordinea în care se succed
imagini, gânduri, amintiri
orașul din care am plecat
a rămas în urmă
rămân în urmă câmpuri dealuri
macii de pe terasament
se țin ei ceva timp de tren dar
rămân în urmă.
gândurile mele nu rămân în urmă
merg cu mine
odată cu ele sentimente care le însoțesc
de aceea se zice ca are omul
sufletul greu?
toate odată
în acelaşi timp
vântul bate cu putere
copacii nu simt nevoia să fie îmbrățișați
sau da
20 Mai 2025
... Și noi rămânem în eternitatea întrebării lui („sau da!”), fie în exaltarea mirării, pentru că, la urma urmei toate se sfârșesc în cuvântul care ne spune că poezia e un concentrat emoțional, ca un fulger alcătuit din cuvinte și în a cărui faustică alchimie tocmai am intrat. Da!, am citit un poem care reorganizează lumea poetului, dinlăuntrul căreia îi caută un sens, fiindcă mai presus de cei care îl înțeleg sunt cei activi în receptarea simpatetică a sublimului în poezie.
RăspundețiȘtergere