
Prima sedintă a
cenaclului Ante Portas din acest an a
avut o structură complexă și bogată. Sedinţa s-a desfăşurat în trei secţiuni:
1- Evocare Mihai Eminescu; 2- Lansare de carte Valentin Tufan (Privire în oglindă); 3. Sedința de
facto a cenaclului, lector Mihaela Roxana Boboc.
Vremea de primăvară cred că a avut un
rol în explozia mugurilor de emoție și bucurie la prima întâlnire din anul 2014,
pentru că a debutat cu un moment poetic
în memoria poetului național, Luceafărul fără pereche, Mihai Eminescu. Evocarea a început cu recitarea și
citirea unor poezii ale poetului de către Irina Sofia Cabel de la
Liceul „Margareta Sterian”, clasa de teatru:
„Departe sunt de tine”, „Ce e Amorul”, „Te duci”, „Glossă”. Domnul
Dumitru Negoiță a prezentat o tăietura dintr-un ziar din 1964 în care Gherorghe
Tomozei traducea textul unui grec despre Mihai Eminescu.
Dumitru Dănăilă: Nația română va mai naște genii. Lupta pentru a ajunge la înălțimea lui
Eminescu va genera mereu noi talente. Vorbitorul a relevat concepția despre
spațiu si timp a poetului prin versuri din „Luceafărul”.
Tudor Cicu si-a manifestat preocuparea
de a-l înțelege pe Eminescu și prin prisma lui Slavici, despre care acesta
consideră că l-a trădat pe Eminescu precum Pilat din Pont, spălându-se pe
mâini, prin plecarea sa în străinătate, după care soția sa a trimis biletul lui
Maiorescu să vină să-l ia.
Laurențiu Belizan a vorbit despre aversiunea
lui Eminescu de a se lăsa fotografiat. „A.C.
Cuza, a spus vorbitorul, unul dintre amicii poetului, povesteşte că, împreună
cu alţi doi apropiaţi, l-au convins pe poet, după multe insistenţe, să facă o
poză de grup, dar fotograful, la indicaţiile acestora, l-a scos doar pe el,
ceea ce l-a cam supărat după aceea,
văzându-se păcălit.”
Un alt subiect a fost prezența lui
Eminescu în vremurile actuale. Ar fi
fost recunoscut sau nu? Nici dimensiunea jurnalistică a scrisului său, nu a
fost trecută cu vederea, Dumitru Dănăilă spunând că profesorul său de facultate,
Gheorghe Bulgăr, avea părerea că presa lui Eminescu ar fi chiar mai valoroasă
decât opera poetică.
Subiectul
secțiunii a doua a fost lansarea cărții lui Valentin Tufan „Privire în oglindă”, prima carte
tipărită a unui membru al cenaclului de la înființarea sa în august 2013.
Marin
Ifrim, absent la eveniment din motive de sănătate, a transmis felicitări
poetului debutant pentru cartea apărută și succes în viitor. Valentin Tufan a
fost sustinut de un grup de prieteni de la Ploiești, de familie și de doamna
Zahiu Cornelia.
Au vorbit despre carte: Laurențiu
Belizan: “Privire în oglindă” este,
dincolo de toate, o încercare de a descrie avatarurile omului contemporan în
trecerea prin această eră hipertehnologizată, în care el riscă să-şi piardă
identitatea. Suntem într-o perioadă în care riscăm să fim acaparaţi, devoraţi
de invazia tehnică, să ne rătăcim în
jungla urbană, să rămânem singuri în mulţime. Sunt aici mai multe
planuri: pe de o parte, o zonă imediată, în care contactul dur cu realitatea nu
poate fi evitat, pe de altă parte, universalul, cosmosul, cu mecanismele lui
încă nedesluşite, care lucrează nepăsător, cu sensuri nerelevate. Valentin
încearcă desluşirea printr-un soi de detaşare, care să-i permită o privire de
ansamblu a fenomenelor. Din acest punct de vedere, poezia lui capătă accente
pozitiviste. Nu lipseşte din scenă, ca să contrabalanseze acest pozitivism,
meditaţia asupra poeziei, ironia subtilă, ca în poemul intitulat „Noile cuvinte” (pag. 26), în care face aluzie la vestitul
volum de versuri “Aer cu diamante”, din
anii 80’ ( coautori fiind
Cărtărescu, Coşovei, Iaru, Stratan) şi la faptul că poezia poate submina, în
felul ei, un regim autoritar, dar că, în definitiv, rostul ei este de a induce
plăcerea estetică. Poemele lui Valentin au, de asemenea, ceva din alchimia
ermetică a poetului Ion Barbu şi pesimismul bacovian („Organe
ritmate”, pag.36). A propos de ironie, sunt câteva pasaje în care autorul
închipuie scenarii ale însufleţirii maşinilor, calculatoarelor, televizoarelor,
o replică la această alienantă tehnologizare.
Tudor Cicu: Prima impresie pe care mi-a lăsat-o
lecturarea volumului a fost de intersectie indecisă . Intersecția între
duelul la nivelul filosofiei lui Heidegger și cea a direcției conceptuale a lui
E. A. Poe. Valentin Tufan are o mecanică foarte bine pusă la punct în ceea ce
privește alegerea cuvintelor și punerea lor în text. Are înclinație spre
suprarealism. În poezie avem nevoie și
de partea frumoasă a vieții. Virgil Mazilescu spunea : „Vorbeşte
limpede şi vei fi mâine stăpânul lumii“. Pentru a-și exemplifica
spusele, vorbitorul a citit poezia „Bellum Naturae” (pag. 64).
Valentin Tufan a
spus despre el: Acum sunt omul din
prim-plan, deși mi-a plăcut mereu să stau în umbră. Acest volum este un pahar
plin din picăturile adunate din viața de zi cu zi. Mulțumesc domnului Ștefan Teodor
Cabel pentru ajutorul dat la redactarea și tehnoredactarea volumului. A
citit poeziile Trenul și Suspensie.
Înainte
de partea a treia, s-a luat pauză de o
cafea.
Dumitru Negoiță:
Poezia Mihaelei este un curcubeu care
varsă lacrimi.
Tudor Cicu a
făcut o paralelă M. R. Boboc și C. I. Ciurumelea de la Râmnicu Sărat, şi a
recomandat autoarei să citească Rilke, în care sigur s-ar regăsi şi îşi va orienta
mai bine creaţia.
Alexandru
Bolache: Poezie a dragostei. Cu dragostea,
autoarea caută lumina.
Poetul Mihai M. Macovei
a intrat scurt, ludic, în anatomia poeziei: Poezia
trebuie să fie un pendul. Poezia trebuie să fie atât de curată încât nicio
lacrimă sa nu intre în ea. Poezia trebuie să aibă: culoare, substanță, iubire,
timp și dacă le are pe cele care nu le are… este poezie. Poezia trebuie să lase
o dâră ca avioanele supersonice.
Laurențiu
Belizan: Mihaela încearcă să concilieze
poezia cu realitatea.
Mariana Cabel: Din versurile Mihaelei răzbate ideea femeii
împlinite.
Au mai vorbit,
apreciind poeziile Mihaelei Roxana Boboc: Gina Zaharia, Laura Cozma, Valentin
Tufan.
Concluzionăm că
poezia Mihaelei Roxana Boboc este o bucurie, o exuberanță, o ignorare
intenționată a banalului, pentru a sărbători, chiar şi numai spiritual, bucurii
pe care, gustându-le, vrea să le repete pentru le avea actuale în viața sa și
apoi să le împartă și celor care nu mai cred în ele.
Ex: Poți să mă îngropi într-o îmbrățișare/ să nu
mai știu/ unde încep diminețile (Câte răsărituri m-au găsit fără
streașină), Dacă dragostea ar fi ultimul
capitol nescris/ lasă-mă să fiu finalul/ nu pune virgulă / după fiecare
incertitudine/ sunt lucruri dincolo de respirația noastră/ de ce să ne risipim
într-un singur poem. (Ultimul capitol nescris), E ora la care copiii dorm/ ghemuiți în pântecele poveștilor (Vis de
prunc).
Redăm integral
poezia care a generat cele mai multe discuții prin bogăția de imagini create și
prin sensurile lăsate să plutească
printre culori și sentimente:
Octombrie și tu
Sunt bolnavă de tine/octombrie /când îmi pătrunzi până la oase/nopțile /trăiesc
o zi în trei ceasuri/fără umbre/ auzi vuietul frunzelor/cum te strâng în
mine/
nu mai sunt eu/cea care-ți respiră prin piele/picură din mine /un sărut hoinar/
foșnesc plopii – metereze/între noi toamna/a mai făcut un pas.
nu mai sunt eu/cea care-ți respiră prin piele/picură din mine /un sărut hoinar/
foșnesc plopii – metereze/între noi toamna/a mai făcut un pas.
Ștefan Teodor Cabel a amintit de
poezia Mica baladă a lui A. E. Baconsky ca punte de legătură, în timp, între poeți, legați printr-un cuvânt, octombrie,
la ancora poeziei.
Ante Portas
Felicitări! Sunteți un grup minunat de oameni entuziaști, mari iubitori de cultură, de frumos! Să aveți un an plin de realizări!
RăspundețiȘtergereCU ADMIRAȚIE ȘI PREȚUIRE,
Camelia Manuela Sava
Mulţumesc pentru invitaţie Teo Cabel ! Sâmbăta aceasta am simţit în gerar...o primăvară! Poate acolo sus, Eminescu ori V. Voiculescu al buzoienilor or fi aranjat iarna aceasta-n primăvară. Da! Nu vă miraţi, am văzut multe flori în sală, voie bună, lumină şi, ca un om care-n viaţă nu invidiază ci mai mult apreciază - Voi, cu toţii flori între flori nu vă lăsaţi, iubiţi-vă; bucuraţi-vă, împliniţi-vă, nu încercaţi să vă... ofiliţi! dkn.
RăspundețiȘtergereMihai Eminescu înseamnă, cu nimic mai prejos decât poetul: un economist profund şi un sociolog de fineţe, în simbioză deplină cu un geniu profetic şi cu un român autentic.
RăspundețiȘtergereAzi ce avem, ce a mai rămas poporului? Alpiniştii sociali ce se tot caţără pe umerii săi! Hiene politice, jefuitori de neam!