Mi-am clădit
din negura vremii
un cuib
de Phoenix legendar
lucrat cu fir
de smirnă şi tămâie
Jarul din ochi
scânteiază
lumină tainică de dor,
steaua mea
îţi luminează
întunericul hoinar
Iubirea mea
bob cu bob
mi-am pus-o salbă,
iar hlamidă,
îmbrăţişări de dor,
incendiare,
Aripi de azur
sculptate de un înger adormit
ce veghează
enigmatic rod
din pântec.
Ţipătul ei ...
începutul şi sfârşitul
timpului în doi.
Cabel Mariana
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu