Exorcizare

Scările din turnul cuvântului

se surpă.

La cenaclul șoaptelor de iubire

Așa vreau eu a scos sabia.

Lovind cremenea dragostei,

Fulgere zgâlțâie tăcerea.

Sâsâitul de șarpe, camuflat în șoaptă,

Atacă adn-ul sincerității

În oglinda răstălmăcirii.

Pe stâlpul coșmarului de noapte

Flacăra de pucioasă a înstrăinării

A făcut scrum bocetul cucuvelei.

Credința oarbă pipăie fața iubirii,

Zâmbetul se strecoară tăcut prin piele,

La pândă stă uliul derâderii,

Întunericul dintre cuvinte o apasă.

 Așa vreau eu

Împăiază cuvintele și le pune

La geamul iluziei.

Iubirea găsește pe pipăite

Piatra răbdării și

O aruncă în oglindă

Teo Cabel