Întoarcerea poetului risipitor - Doru Ștefan Dăncuș -volum poezii

Al 14-lea oraș

Seara se întinde lângă oseminte

Astăzi moare unul-mâine celălalt

Jungla literară-n șoaptă se întinde

În orașul asta nu există iad

Pun peste lumină un parbriz de lemn

Să nu te pălească răsadul de stele

Plumbul atmosferic nu mai stă solemn

Pe coapsele tale, pe mâinile mele

Numai răzmeriță de n-ar fi diseară

Să te pot convinge că-i de-ajuns o fugă

Pentru a se naște jungla literară

Lângă-mbrățișarea noastră clăpăugă

Se-nvoiesc în strane popii din Rohia

Împotriva celor ce se vor iubi

Dar până la ziuă este poezia

Dacă mai există termenul de zi

O alarmă-n presă ca un pat de moarte

O descreierată și-încă un cuvânt

Inutili ca plumbul care îi desparte

Puneți jos arginții, eu am să vi-i vând

Căci m-așteaptă spinii de pe ștergătoare

Numai o Golgotă nu îmi e de-ajuns

Hai, aduceți banii, arta e datoare

Celor care mâine vor muri în plus

A douăzecișicincea toamnă dintre noi

Prin ploaie când te căutam în toamnă

Când amorțeau releele locale

Știam prea mult o noapte ce înseamnă

Cădeam prea des în piețele mentale

Acum când sparg în dinți o altă toamnă

Când funciar revolte mă obligă

Îmi amintesc rușinea ce înseamnă

Când din beția-mi Dumnezeu mă strigă

În toamnă aveai versuri și-o țigară

Un parc îți respira identitatea

Eram tăcut. Departe. Era seară

Statuile îmi dărâmau cetatea

Acum când toamna este fără tine

Când frunzele verbale ni-s fatale

Când abandon primăvăratic vine

Din reconstituirea mâinii tale!

Demult, venea orbirea să ne-arate

Un calendar ce cobora în stradă

Eram interesați de aspra moarte

A celor care nu puteau să vadă

Acum când toamna noastră ne reclamă

Când împreună toamna s-ar putea

Parcă-i târziu și parcă ne e teamă

Că dintre noi doar unul s-ar preda

Mulțumesc poetului și editorului Doru Ștefan Dăncuș pentru cartea trimisă.

Am postat mai sus două poezii din volum.