Eu
sunt copacul cu ramurile goale.
Mă-mbrățișează
vântul, cu dorul său.
Șoaptele-i
triste, rătăcite vestale,
Se-nvârt
ca un stol, peste numele meu.
Sunt
același copac, aștept primăvara.
Voalul
de tril să se-mbrace în muguri
Pe
ramul speranței se-așează povara
Caldei
pâlpâiri din nestinse ruguri.
Eu
sunt copacul cu ramurile goale.
O
coroană albastră, în nadir, pritocesc
Rădăcinile-mi,
ne'ncăpătoare cale...
Atemporalul
meu lut, din veac pământesc.
Eu
sunt copacul cu ramurile goale.
Mă
aprind în bobocii zilei de Florii,
Până
la Paști, icoane atemporale,
Pe
catapeteasma umilei bucurii.
Teo Cabel
Tu nu esti copacul cu ramurile goale
RăspundețiȘtergereTu esti un crampei de iubire si soare ! Frumos ! FELICITARI!
Superbe metafore & fotografii! O inima de poet înflorita însingurat...
RăspundețiȘtergereMarilena
Uneori cu ramuri goale, alteori cu muguri sau flori esti copacul (poetul) care aduce intr-un mod inedit si foarte potrivit sufletului, Bucuria de a petrece o clipa de calitate citind!
RăspundețiȘtergereArgentina