joi, 7 noiembrie 2013

EU SUNT… COPACUL... poezie

















Eu sunt copacul cu ramurile goale.
Mă-mbrățișează vântul, cu dorul său.
Șoaptele-i triste, rătăcite vestale,
Se-nvârt ca un stol, peste numele meu.

Sunt același copac, aștept primăvara.
Voalul de tril să se-mbrace în muguri
Pe ramul speranței se-așează povara
Caldei pâlpâiri din nestinse ruguri.

Eu sunt copacul cu ramurile goale.
O coroană albastră, în nadir, pritocesc
Rădăcinile-mi, ne'ncăpătoare cale...
Atemporalul meu lut, din veac pământesc.

Eu sunt copacul cu ramurile goale.
Mă aprind în bobocii zilei de Florii,
Până la Paști, icoane  atemporale,
Pe catapeteasma umilei bucurii.

Teo Cabel

3 comentarii :

  1. Tu nu esti copacul cu ramurile goale
    Tu esti un crampei de iubire si soare ! Frumos ! FELICITARI!

    RăspundețiȘtergere
  2. Superbe metafore & fotografii! O inima de poet înflorita însingurat...
    Marilena

    RăspundețiȘtergere
  3. Uneori cu ramuri goale, alteori cu muguri sau flori esti copacul (poetul) care aduce intr-un mod inedit si foarte potrivit sufletului, Bucuria de a petrece o clipa de calitate citind!
    Argentina

    RăspundețiȘtergere