Gri, gri, cri
Verde
se deversează în roșu
Pulsul
are rimă de clorofilă
Fâșâitul
bucuriei în vene
Tropaie
învingător în urechi
Arborele
scrutării se leagănă în privire
La
umbra lui gândul își umflă roata
Linia
de start se aprinde ca o flacără olimpică
Pentru
mic dejun trei covrigi
Ca
o palmă cu degete răsfirate, aleile parcului
Pulsează
în răcoarea dimineții
Nu
am reținut niciodată cântecul frunzelor
Vers
alexandrin, cezura, în contratimp cu suflul meu sistolic.
Câinele de pază
Câinele
meu de pază de la poarta gândului
aleargă
din când în când după o halcă
copioasă
din pulpa iluziei.
Trebuie
să-l leg, așa m-am învățat,
De
un zîmbet curat, de pânza de păianjen
a
copilăriei, de o rugăciune,
De
clanța ușii de la casă, de un text...
Scufund
textu׳ în
tăcere, îl las acolo
mai
multe pătrare de lună.
Îi
pun o oglindă, dar nu se aburește.
Așez
oglinda la locul ei
las
textul să-l amușine
câinele
de pază de la poarta gândului.
În
oglindă începe să se deșire textul
ca
o reclamă la o halcă copioasă din pulpa
iluziei.
Câinele
meu de pază de la poarta gândului
se
duce dând din coadă, de parcă ar coborî
din
arca lui Noe.
Blocat în timp
Blocat
între două clipe
nu
știi câte zile au trecut
calendarul îți arată trasee străbătute de alții
orele,
semințe care nu se prind în niciun sol
le
ciugulesc păsările tăcerii.
Le
ciugulesc apoi se zbat ca lovite de
moarte
Ești
într-o cutie transparentă.
Când
rămâi blocat între două clipe
nu,
nu,
celelalte
nu stau la coadă, să rupă la un moment dat zăgazul,
ci
trec pe lângă cutia transparentă
se
duc în calendarul altora
și
tu nu știi,
cât
ai fost blocat între două clipe
ai
trăit pentru alții.
Îți
dai seama târziu
când
un înger
te
spală de falsa lumină
pe
care o credeai mântuitoare
te
mângâie pe obraz
și
atunci clipele se sparg
te
doare atât de mult
încât
nu ai cuvinte să spui, nici chiar gemete să te exprime
doar
zâmbești.
Căutând o
aspirină
Mă
doare o stea în partea stângă!
Gândaci
de bucătărie, orele,
Le
aud, foșgăie pe întuneric.
Când
aprind lumina se ascund.
Mi-am
răvășit multe poze
din
sertarul cu amintiri,
în
adâncul asfaltat cu bucurii neaprinse,
cu miros de catran umed.
Ce
bine, ce bine, ce bine!
Pot
să trec podul din ochii mei
în
ochii tăi, să mă odihnesc acolo,
Când
mă doare o stea în partea stângă.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu