Pe o bancă
Mă
uit în jur la acest
atelier
de pictură neglijat
ehei...
culori
întinse peste tot și-un măr
doar
o gură mușcat
planșele
risipite
peste tot un gând
în
căutarea cuvântului potrivit
ehei...
tuburi
stoarse de vlagă în gri
colțul
aleii pe
un
trepied schilodit
și
schițele
creionate
doar din privire
culori
aruncate în cercuri să fiarbă
ehei...
sub
sprânceana înserării
un
zâmbet licuriciul din iarbă
vremea
aceasta
cana
de vin coaja de pâine ehei...
o
mână de nuci și ochii tăi
să-l
găsesc în ei doamna mea
pictat
pe mâine
ehei...
Teo
Cabel
Poezia ta mi-a iscat acele clipe când după ce mama scotea pâinea coaptă din cuptor, noi rupeam din miezul fierbinte, ce aburea în mîna și îl inmuiam în cănile cu vin îndulcit cu zahăr. Era hrana zeilor pentru mine. Mi-ai răscolit amintiri de demult.
RăspundețiȘtergere