marți, 2 octombrie 2018

Pe o bancă- Teo Cabel





















Pe o bancă

Mă uit în jur la acest
atelier de pictură neglijat
ehei...
culori întinse peste tot și-un măr
doar o gură mușcat

planșele
risipite peste tot un gând
în căutarea cuvântului potrivit
ehei...
tuburi stoarse de vlagă în gri
colțul aleii pe
un trepied schilodit

și schițele
creionate doar din privire
culori aruncate în cercuri să fiarbă
ehei...
sub sprânceana înserării
un zâmbet licuriciul din iarbă

vremea aceasta
cana de vin coaja de pâine ehei...
o mână de nuci și ochii tăi
să-l găsesc în ei doamna mea
pictat pe mâine

ehei...

Teo Cabel

Un comentariu :

  1. Poezia ta mi-a iscat acele clipe când după ce mama scotea pâinea coaptă din cuptor, noi rupeam din miezul fierbinte, ce aburea în mîna și îl inmuiam în cănile cu vin îndulcit cu zahăr. Era hrana zeilor pentru mine. Mi-ai răscolit amintiri de demult.

    RăspundețiȘtergere