Dumitru Dănăilă
are o galerie de personaje interesante.
Cu Umbra în uniformă, carte apărută în
2015 la editura Editgraph, și-a mărit galeria imortalizând personajele în modul său auctorial specific.
Natalia Smeianu, piesa de bază prin care
și despre care începe a curge firul narațiunii.
Mereu optimiști, protagoniștii
romancierului, sunt tipul de om care reușesc întotdeauna în ceea ce își propun. În
literatura sa devine o caracteristică dominanța momentelor fericite, cele care
reprezintă puncte memorabile, în amintirile unui om, cu energii benefice și pentru
semeni. Problemele care apar, boală, necazuri, nereușite sunt numere reale din matematica vieții. Nu sunt ocolite, îndepărtate, ci asumate și depășite.
Personajul real este Natalia Smeianu,
spre finalul cărții apar și copiii.
Umbra, Atanase Smeianu este personajul transcendent. Părăsind lumea în mod
nepregătit, în accidentul de mașină, lasă în urmă soția și copiii. Ca o
recompensă, divină, la sfârșitul său, întâmplat fără posibilitatea de a-și lua
rămas bun, fostul ofițer își vizitează periodic consoarta, pentru întărire,
alinare și încurajare. Numai dragostea dintre cei doi, rămasă nealterată de
cariile timpului, îl face pe acesta vizibil Nataliei. Iubirea este sentimentul
care leagă cele două lumi. Restul romanului se construiește pas cu pas, ca
într-un templu coloană cu coloană, din amintirile Nataliei, despre mama sa, și
despre Tase, Atanasie Smeianu în devenirea sa de la tânăr cantemirist la ofițer
și apoi jumătatea de o viață a învățătoarei.
Povestea începe
în preajma Crăciunului, sărbătoare creștină care mobilizează energii materiale,
dar și spirituale.
Sărbătoarea creștină a Nașterii lui Iisus
Hristos pentru Natalia Smeianu nu mai are conotațiile din anii când putea să
spună că se sărbătorea în familie; nu mai are de mult magia de altădată.
În momentul ales, ca semnificativ pentru
debutul periplului romanesc, de către autor, personajul principal trăiește
sărbătoarea ca un dat pe care nu-l poate ignora. Experințele anilor anteriori și-au
decantat bucuria în existență concretă.
Cumva pregătirile pentru sărbătoare au fost mai mult materiale, de natură
gastronomică. Sufletul său așteaptă o altă sărbătoare. O întâlnire cu el, cu Umbra.
Dumitru Dănăilă nu face speculații
psihologice pletorice. Printr-o frază inserează atmosfera unor ani, starea caracteristică vremii se răspândește apoi ca aburul unei cafele, în
stradă, într-o zi de iarnă: „Pe vremea
aceea, când în măcelării te întâmpinau doar cârligele goale, înşirate precum
vrăbiile pe sârmă, porcul era o avere. Tase nu avusese putere să se dezlipească
de lângă televizor nici măcar două ore, cât să transporte averea la domiciliu, era fierbere mare în
oraşul-reşedinţă de judeţ de la Curbura Carpaţilor, cum era în toată ţara în
zilele când o lume apunea şi alta îşi făcea hotărâtă apariţia, când schimbul de
putere şi de orânduire nu se petrecea cu flori şi cu strângeri de mână
prieteneşti, ci sub gloanţe.”. Referire la Revoluția din 1989.
Mama, Dorinela , și fiică, Natalia, se despart de timpuriu. Prima alege o carieră
muzicală, în străinătate, favorizată de conjucturi benefice ei. Fiica rămâne în
grija bunicii, cu dorul de mamă ani buni.
Umbra: Tase,
generalul, este prezentat concis și consistent, de la timiditatea adolescenței,
prima întâlnire, prima poveste de dragoste, eșecul acesteia și devenirea sa ca
ofițer. Este omul care rezolvă tot ce îi apare în cale, ca exercițiu de viață. La
Dumitru Dănăilă dragostea de viață este substanța personajelor. Este carburantul
spiritual al acestora. De aceea greutățile, deciziile grele, sunt depășite tocmai
datorită acestei energii ce îi domină. Bunul simț, rigoarea unei anume exigențe
sunt ingrediente principale ce colorează personajele din jurul lor, respectiv
bunica, mama lui Tase și tatăl, pădurarul.
Împletindu-le destinele, autorul este un
promotor al familiei, al bunei înțelegeri, al fidelității. Echilibrul poate fi
oricând modificat, exemplu: moartea tatălui Nataliei de tânăr, decesul lui
Tase, într-un moment absolut banal, dar este refăcut apoi pentru că omul
trebuie șă-și urmeze, cu voie sau fără voie drumul.
La sfârșitul romanului Natalia este
împăcată cu ea, are sufletul plin de bucuria realizării copiilor și este
măcinată tot mai mult de dorul de el, de Tase.
Dumitru Dănăilă prin diversitatea
abordărilor este un autor prolific al romnului buzoian din ultimii ani. Dacă ar
fi să fac o comparație cu muzica simfonică, intensitatea derulării este crescendo și finalizează forte.
Teo Cabel
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu