Caut cărări flămânde de pași rătăciți
să-i reînvețe mersul
caut cărările flămânde nu flămânzi fără cărări
rădăcina literei taie întunericul
pulsează
din puls cărarea se luminează
cum se luminează bucuria din preaplinul ei
grea este calea înfometată de lumină de adâncuri
pline de cuvinte vindecătoare
uneori nu știu să deosebesc ciupercile otrăvite
uneori nu vreau să recunosc flori de hârtie cu pretenția
mirosului viu
de minune
de pigment
Doamne
eu sunt David eu
sunt Goliat
rădăcina din
mine a tras cu praștia
în fruntea acoperită de mângâierea unei trădări
mă scutur de mângâiere, dar trădarea, o daltă,
dalta tăcerii sculptând trandafiri în blocul de săpun
Doamne
unii vor să prindă cuvintele
să le vadă alții cum plutesc, pești în acvarii, ochii lor de flămânzi fără
cărări.
am rădăcinile literelor înfipte în vene nu în gheață
treapta pe care urc
eșafod
iubirea
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu