Nu am fost cu ei, dar am învățat de la ei demnitatea!
La Centrul Cultural „Florica
Cristoforeanu” din Râmnicu Sărat, vineri 20 februarie, ora 14,00, s-a lansat
cartea „Experiența închisorii politice
în memorialistica feminină”, volum ce a materializat teza de doctorat a autoarei Manuela Camelia
Sava. Am fost prezent împreună cu poetul
Laurențiu Belizan, ca invitați, reprezentând
Cenaclul AntePortas din Buzău.
În Râmnicu Sărat, mai bântuie amintirile
deținuților politici rămași unii poate chiar neștiuți, în chinurile lor.
Prezentul nu trebuie să îngroape în indiferență existența fostei pușcării.
Indiferența este o ratare a cunoașterii.
Trecutul trebuie reactualizat. Istoria trebuie spusă. Dacă spusele acestea vor
prinde rădăcini atunci viitorul este asigurat. Cât de oropsit ar fi un popor,
transmiterea istoriei din generație în generație trebuie să rămână la fel de
actuală ca ultimele noutăți din domeniul
IT, de exemplu.
Prof. dr. Manuela Camelia Sava
pune în practică acest deziderat. Am dedus,
din această carte, că în vremurile de rătăcire a umanului, în mocirla
dictaturii, nu este vizat bărbatul sau femeia, ci omul în genere. Omul
instruit, omul cu caracter, cel care le poate ține mintea și sufletul treaz
celorlalți. Cum ajung unii victime, din cauza conjuncturilor, este tot o
demonstrație a derapării mersului normal al unei societăți. În dictatură nu există justiție, decât pentru
aspectele mai domestice ale existenței. În rest, totul este un tăvălug
ideologic care trebuie să măture orice mic semn de împotrivire, de ridicare a
capului, de conștientizare și apoi de propagare a conștientizării, considerate
ca pericole ce pasc „bunul mers” al lucrurilor.
Slujba de pomenire în memoria
celor care au suferit în închisorile
comuniste s-a ținut, la începutul evenimentului, de către preoții: Gheorghe
Bivolaru, Asănache Cristian, Asănache Marius. O continuare a unui firesc mod de
viață, credința poporului român, pe
care, acum, încearcă unii să o slăbească , după părerea lor, scoțând-o din
școli.
Cartea a fost prezentată de prof. univ.dr. Vasile
Spiridon, critic literar, membru USR. Impresionat de vizita la fosta pușcărie,
vorbitorul a semnalat tendința de bagatelizare a istoriei, tinerii, mulți
dintre ei, necunoscând istoria românilor din ultimii 30 de ani. Din punctul său
de vedere, cartea este de actualitate recentă . Originală, abordează problema
feminină în vremurile instaurării regimului comunist, regim care a lovit cu
violență, fără menajamente, structura
valorică a culturii românești la rădăcină, pentru a sufoca orice rezistență
intelectuală. Profesorul Vasile Spiridon
a pus întrebarea cum a fost posibil ca torționari de vârf, Alexandru Nicolschi , să moară în patul său,
după atrocitățile pe care le-a ordonat și de a căror executare se asigura
personal. Nicolschi a interogat-o pe Adriana Georgescu, un nume cunoscut elitei
interbelice, devenită una dintre femeile
torturate de vestitul călău.
Referindu-se la ciclicitatea
istoriei, profesorul a formulat o ipoteză a revenirii unor asemenea fenomene.
Directoarea Centrului Cultural „Florica
Cristoforeanu”, Violeta Vîlcu, a vorbit
despre suferința lui Corneliu Coposu din celebra închisoare a tăcerii, tot ea spunea
că merge în fiecare an cu cei din clasa a IX-a la fosta închisoare pentru a păstra vie
memoria celor care au suferit aici. Și tot în fiecare an le vorbește despre
viața din perioada comunistă. M-am
identificat în multe din cele spuse: sculat dimineața la 5,30 pentru stat la
coadă la lapte, la butelii, (eram clasa a patra
când făceam lucrurile acestea) stat pe întuneric, frigul din
apartamente( da, de multe ori era mai cald afară decât între pereții reci de
beton).
Oare când avem conștiința istoriei pe care o trăim?
Profesorul Răzvan Theo Chiriac a vorbit despre mișcarea
de rezistență. E trist, a spus, că trebuie să citim această carte. Ceea ce s-a întâmplat, a continuat, este din
cauza geografiei. Geografia ne-a defavorizat și ne-a făcut să fim la
întretăierea intereselor altora.
Doamna judecător Mioara Donea, a
ținut să precizeze că justiția de azi nu mai este acea mână care ducea la
îndeplinire ordine ideologice. A sesizat indiferența tinerilor și lupta care
trebuie să se ducă împotriva violenței, în școli, în familie, propunând chiar
profesorilor prezenți întocmirea unui program pe baza căruia oameni ai legii să
construiască această punte între tineri și lege.
Această cartea a fost scrisă după
o documentare de cinci ani, teza de doctorat fiind susținută la Universitatea
din București, sub coordonarea doamnei prof. univ.dr. Elena Zaharia Filipaș.
Felicitări autoarei!
Evenimentul a fost completat de
un moment muzical în interpretarea copiilor Sava Daria Maria, la pian,
pregătită de profesorul Ghiulea Marcel ,și Untea Robert, la vioară.
Consider că această lucrare trebuie mediatizată și difuzată,
fiind de interes public, ca o piesă dintr-un puzzle istoric de actualitate.
În sală au fost prezenți
scriitoarea Valeria Manta Tăicuțu, redactor șef al revistei „Spații Culturale”,
revistă care a găzduit și încurajat primele demersuri ale autoarei, poetul Nicolai
Tăicuțu, membru USR, domnul profesor Sorin Cîrjan, viceprimarul municipiului
Râmnicu-Sărat, doamna profesoară Mioara Bahna, critic literar,
membru USR, doamna Nina Beldie, consilier local, doamna Cornelia Pușcașu,
consilier local, membre ale clubului „Femina”,
membrii cenaclului „Alexandru Sihleanu” din municipiu și membrii familiei autoarei.
Teo Cabel
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu