Cenaclul AntePortas,
21 februarie 2015, la casa de cultură a sindicatelor, Buzău, o nouă ședință de
cenaclu. Laura Cozma (lectorul zilei) își păstrează predilecția pentru alb și
negru, dar a schimbat segmentul de abordare în poezia sa. Realitatea așa i se
arată autoarei, în alb și negru. Un semn de
întrebare pentru vârsta sa? Sau ignorăm acest aspect și atunci opțiunea sa estetică, în construcție, este un
semn de maturitate. Să ignori ce ți se impune este ziditor,
pentru un poet; cauți drumul propriu ,cu riscul de a nu-l găsi, dar de
ce să nu îl cauți? Jocul metaforei tinde să devină un experiment reușit, nu
doar pe fragmente, ci chiar în poezii întregi:Vindecarea și Cenușa
flăcării. Forma epică a textului nu te poate duce în eroare la citit.
Poeziile Laurei sunt un alt pas spre un volum de debut.
Redau idei
principale din ce s-a comentat la ședința de cenaclu: Dumitru Dănăilă a
apreciat franchețea și curajul exprimării, recomandând chiar exersarea
scrisului și în proză; Alexandru Bolache a interpretat bine căutarea autoarei,
dar și pesimism în versurile: „Deasupra-mi, florile plumbului dansează”;
Laurențiu
Belizan a subliniat necesitatea unei strategii de creator, în vederea schițării
unui viitor volum. Alb negru, nu a fost semnificat antonimic: rău/ bun, frumos/
urât, ci pur și simplu ca viziune a poetei și ca bogăție metaforică: „Notele pianului se pierd în negru”;
Mariana Cabel: „Limbaj tranșant, dar
poetic. Flashuri. Poezia Laurei are ceva din limpezimea unui râu de munte.
Mihaela
Boboc a remarcat Ceara durerii; și ca un
comentariu la tot ce s-a citit: Metamorfoza
adolescentei în drumul spre a deveni femeie. Poezie a a confesiunii. Balans
între starea de așteptare și starea iubirii;
Rebecăi
Ignat i-a plăcut Vindecare, impresia dominată lăsată de text fiind comparabilă
cu La Medeleni.
Aurel
Anghel a spus: Textele poetice crează
alte texte. Poezia dintre rânduri este o animare a sufletului nostru.
Pană
Dumitru: Avem aici o mitologie personală.
Zeii nu au dispărut, dar sunt supuși pasiunilor noastre. Iubita și iubitul care
se modelează reciproc.
Bogdan
Negoiță s-a identificat cu starea din poezie, dar din punctul de vedere al
masculinului.
Gina
Zaharia a trimis și ea câteva rânduri : Tu scrii… Fie că prin venele tale curge esență
de dor / cernală de plumb, ”porțile închise” nu sunt un obstacol pentru a-ți dezlănțui evantaie de stări.
Scenarist, regizor, actor însă personaj principal/real al peliculei de dragoste
care inundă universul, îți strigi iubirea cu majuscule.
Laura Cozma este membru fondator al Cenaclului AntePortas. A plecat la
drum doar cu dragostea de poezie. Pe drum se pare că poezia i-a întins o mână.
Unul
dintre cele mai frumoase versuri ale grupajului este: Trupurile
noastre se apropie într-un dans al unirii, iar
rugul se transformă în alb.
Două din poeziile citite:
Vindecare
A venit toamna. Îmi acopăr inima cu
uitare.
Peste cerul vesel, norii de foc presară
dorința. Mă dezbrac de zâmbetul tău.
Vântul plânge. Am spart clepsidra
iubirii. Cu arcușul întristat, Zeus cântă. Deasupra-mi, florile plumbului
dansează.
Frunzele codrilor îmi acoperă trupul
dezgolit. Privesc cupola înnegrită de durere. Licorna se apropie. Cu cornul
strălucitor, îmi vindecă rănile. Mă preschimb în Demon.
Umbra sufletului dispare. O îngrop în
sicriul suferinței.
Reînvii. Te las în urmă...
Cenușa
flăcării
Clipele se scutură ca frunzele de
toamnă, trec pe lângă mine. Sunt o statuie.
Privesc spre orizontul cenușiu, prin
fereastra lunii. Mi-ai acoperit cerul, te-ai interpus între soare și mine.
Cenușa flăcării mă orbește, dar notele
pianului mă-ndrumă.
Ești o viziune necontrolată. Printre
lacrimile norilor, te aud șoptind sunetele magice, ale cântecului nostru.
Sunt o pânză albă pe care-ți așterni
creațiile. Îmi conturezi trupul cu pana privirii și-l colorezi cu buzele tale.
Pentru tine, sufletul meu și-a lepădat haina. Ești umbra ființei mele.
Colierul iubirii mă strânge de gât.
Culoarea sângelui se preschimbă.
Notele pianului se pierd în negru. Mă
ții în lanțuri.
AntePortas
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu