Dinamica
textului
Cenaclul AntePortas, al Casei de Cultură
a Sindicatelor, s-a întâlnit pe 13decembrie. Lectorul ședinței, Sabina Rîmbeț,
este un exemplu de consecvență și receptivitate, a trecut mai bine de un an, de
când a venit la cenaclu prima dată. Colega
noastră, Sabina, s-a hotărât să citească, considerând că a venit timpul să demonstreze
cauza prezenței ei la cenaclu...
Lectura a fost scurtă, textul încă
maschează o personalitate puternică, în căutarea mijloacelor de exprimare, dar reține
atenția prin modul de a „țese” povestirea, prin ingredientele folosite și prin
asocierea lor. Este o treaptă normală pentru debutul Sabinei. Cheia
viitorului literar este doar la ea.
Spicuiri din comentariile făcute după
lectură:
Laura Cozma: „M-a surprins textul Sabinei, prin modul de abordare și prin efect.
Felicitări!”
Dl Aurel Anghel a comparat impresia
lăsată din ce s-a citit cu „stelele care
licăresc”, subliniind „digresiunea
lirică”.
Costel Suditu a evidențiat efortul
sesizabil din text: „limbaj simplu, dar
clar”
și a punctat aspectul autocenzurii care
trebuie deprinsă, indiferent de vârstă.
Laurențiu Belizan : „este salutar acest mod de abordare, ocolind
trendul celor de vârsta Sabinei de a scrie gen Harry Poter. Mi-a plăcut
maturitatea care domină textul.”
Mariana Cabel a întrebat-o pe Sabina dacă s-a gândit
vreodată să scrie poezie, pentru că ce a citit plutește pe o puternică impresie
poetică.
Interesante au fost părerile colegilor
mai tineri.
Ilona Pârvu, Angela Dragu a folosit
sintagma „dinamica textului”, bine
plasată pentru receptarea stilului;
Rebeca Panait, ne-a făcut pe toți să facem ochii mari când a spus că „ folosind cuvinte din domenii nonliterare, a reușit să
dea valoare unui text, să fie literatură”.
Bineînțeles că nu a scăpat de critica...
meritată, dar acest aspect nu a eclipsat valoarea textului. Folosirea
timpurilor este o chestiune ce ține, nu
de necunoaștere, ci de hotârâre,( în cazul de față) de amplasare în ritmul acțiunii, și de
experiență. Începând nebulos, scrisul Sabinei
se luminează spre sfârșit. Misterul întreținut este o întrețesere de metafore,
portrete, de ingrediente, „nonliterare” , interesant articulate de
imaginația colegei noastre.
Succes Sabina! Te așteptăm cu texte noi!
AntePortas
Fragment din „Droguri”
„Revenind din universul literelor scrise de ea, Anelise se simți din nou apropiată de Bree. Bree semăna cu ea, nu fizic,ea nu avea un păr ce părea ca flacăra dansatoare în timp ce bătea vântul, și la culoare și la mișcarea suavă, sau ochi ca două nestemate verzi, ea era banală, părul ei era blond și ploștit, ochii ei erau ca marea după furtună, dar eu nu știa ce înseamnă mare sau vânt. Ea știa doar ce înseamnă frica, claustrofobia, țipetele interioare, nu frumusețea acestei lumi distruse de război.
Uneori se gândea să evadeze. Cum ar fi acum. Să ia cearceaful și fețele de pernă și să le unească într-o îmbrățisare foarte strânsă. Problema era la fereastră. Încercase de atâtea ori încât pierduse numărul încercărilor în care aproape a reușit. Și dacă își forța memoria puțin putea să le numere pe degete. Strânse cearceaful între degetele ei firave și se apucă cu mâinile de păr trăgând până simți lacrimi în ochi. Două lacrimi alunecară și căzură pe podea. Degetele i se făcuseră atât de albe încât o dureau. Dădu drumul și simți o eliberare a durerii. Auzi pași, puse foaia în cearceaf și îl aruncă într-un colț. Numără douăzeci și șapte de secunde. Închise ochii. Auzi ușa trântită. Simți împunsătura acului în gâtul ei. Isa s-ar fi luptat. Probabil s-ar fi zbătut așa tare încât le-ar lăsa o urmă care să le amintească să nu o mai drogheze sau i-ar fi scuipat. Dar numele de Isa mai însemna și puternic, pe când Anelise însemna delicatețe. Ambele nume se potriveau de minune fetelor. Fata cu numele de Isa nu se asemăna deloc cu Anelise, dar persoana drogată începu să piardă contactul cu realitatea și adormi instant.”
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu