NUNTA -Teo Cabel- vol „Merg mai deaprte” -2012

Ochii adânc îmbrăţişaţi
N-aveau nevoie de pernă s-adoarmă.
Mângâieri de mătase albastră
Curgeau pe clipă s-aştearnă

Fiorului petale de suspin,
Catifeaua de piersică, şoaptă...
Pişcotul deja înmuiat în vin,
În verighetă, mâna dreaptă.

De pragul sărutului
Cuvintele s-au împiedicat.
Tăcerea le-a înghiţit părtaşă
Şi le-a lăsat, mustind, la macerat.

Noaptea, ca un păianjen,
Ne-a capturat înrobitor în plasă.
Când zorii s-au trezit la geam,
Nu mai găseai voalul de mireasă.

Teo Cabel