Ea
citește pe o carte, de drept El ia o gură de toamnă Ei îi fuge gândul
la câteva versuri, o bântuie așa o stare El se gândește la ea, scrie un text pe telefon, Trimite un sms. Ea răspunde: Hoțule, mi-ai
luat poezia :)
Ca să fac o paralelă între poezia reflexiv-ironică a lui Ovidiu Genaru, cu noile straie ale poeziei tale: profunzime constructivă-trimiteri ironic/reflexive (în sens ideatic al frazei) și răscolirea imagistic/a prezenței înființări în text, pot spune doar atât: la Genaru era nostalgia trecutului, la tine e melancolia clipei prezente. Nu-i rău acest început.
Ca să fac o paralelă între poezia reflexiv-ironică a lui Ovidiu Genaru, cu noile straie ale poeziei tale: profunzime constructivă-trimiteri ironic/reflexive (în sens ideatic al frazei) și răscolirea imagistic/a prezenței înființări în text, pot spune doar atât: la Genaru era nostalgia trecutului, la tine e melancolia clipei prezente. Nu-i rău acest început.
RăspundețiȘtergereintetii inevntive ingenioase,binevenite
RăspundețiȘtergere