O salcie - Teo Cabel

Frunzele salciei, se învârt,

Un vals imperfect,

Peste ceașca de cafea.

Doar umbrele lor

Se afundă în aburul, albastru,

Înserării reci.

Se aude,  chitară, dezacordată,

Un  greier,

Norii, pudra, plumbuită, fond de ten,

Lui septembrie

Și

Uitarea

În vânt.

Ultima gură

S-a răcit.

Umbrele frunzelor 

Ard într-un cer unde 

Ochiul nu pătrunde.

Toate zilele care au trecut

Sunt semințe,

Nu frunze.

Teo Cabel