marți, 9 septembrie 2014

O salcie - Teo Cabel




Frunzele salciei, se învârt,
Un vals imperfect,
Peste ceașca de cafea.
Doar umbrele lor
Se afundă în aburul, albastru,
Înserării reci.

Se aude,  chitară, dezacordată,
Un  greier,
Norii, pudra, plumbuită, fond de ten,
Lui septembrie
Și
Uitarea
În vânt.

Ultima gură
S-a răcit.
Umbrele frunzelor 
Ard într-un cer unde 
Ochiul nu pătrunde.

Toate zilele care au trecut
Sunt semințe,
Nu frunze.

Teo Cabel

Un comentariu :

  1. Frumoasa metafora: zilele trecute, semințe sunt, nu frunze....

    RăspundețiȘtergere