Sâmbătă 28 iunie,
Casa de Cultură a Sindicatelor, la Ceanclul AntePortas, Gina Zaharia a lansat
volumul Lacrima cu multe c(k)arate, premiat,
locul II, la concursul de manuscrise al editurii Inspirescu, prima ediție 2014.
Spicuiri din opiniile exprimat despre volum.
Teo Cabel: impresia
lăsată de poezia Ginei Zaharia este a unui lanț catenar; uneori rămâne stabil,
alteori se pierde. Poeta nu are timp de sedimentare. Este atât de impresionată
de impactul mediului, încât se grăbește mereu, să surprindă cât mai multe
cadre, să le imortalizeze pe hârtie.
Imaginile sunt la limita dintre posibil și imposibil, fantasticul fiind
dominant liricului, pe care l-am sesizat ca o muzica de fond, în surdină.
Imaginea este
personalizată, gestică umană: tăcerea
avea tocuri de aur/ se plimba cu mâinile la spate și mai cerșea câte un măr/
din livada de hohote (pe tot aurul). Poezia de dragoste, îmbibă toată cartea. Am reținut: te voi striga cu majuscule, ca flacăra în
vânt, pârâul spre tine. Felicitări
pentru premiul obținut!
Laurențiu Belizan: Acest parcurs al căutării este unul
ritualic, iniaţiatic. Între cei doi protagonişti sunt nenumărate obstacole,
unele dintre ele le apar prin puterea destinului, alteori şi le creează ei
înşişi fără să le conştientizeze. În această Odisee, Penelopa renunţă să
urzească covoare pe care apoi să le deşire, ea pleacă în căutarea lui Ulise.
Poezia şi stelele devin instrumente ale căutării. Pe măsură ce înaintează
constată că misterul se amplifică, dând frumuseţe căutării în sine:
„ aş vrea să schimb
decorul, să las un ban pe iarbă,/cu siguranţă hoţii vor trece înapoi,/
tu
vinde-le-nserarea şi-ntoarce-te în grabă/ a înflorit misterul, şi-a înflorit în
doi” (a înflorit misterul)
De remarcat la
Gina Zaharia este această imaginaţie extraordinară, ce-i drept, uneori scăpată
de sub control, care te face să intri în poveste, să-ţi doreşti să faci parte
din ea.
Mihaela Roxana
Bobobc: Gina Zaharia vine dintr-o
zonă a poeziei suprinzătoare, de poveste, la granița dintre real și
imaginar.Poemele ei te aruncă într-o lume a sentimentelor diversificată, precum paleta coloristică a unui pictor, și
te trezești meditând asupra a ceva ce inițial nici nu conștientizai că există.
Poezia Ginei poate fi asemuită cu o tablă de șah, de
unde nu lipsesc: regina ascuțind și mai mult
sunetele inimii, nebunul căutător în stele, care aruncă zarurile
la derută, regii care pot topi ghețarii cu fracuri lengendare, toți pregătiți pentru rondul de gală,
unde-ți trec prin suflet/batalioane de încercări.”
Viorel Frâncu,
publicist, invitatul autoarei a citit poezia Un fulg de gând, spre Dumnezeu. Gina Zaharia este una dintre puținele reprezentante autentice ale poeziei feminine în literatura buzoiană actuală.
Referindu-se la structura cărții, a
opinat că, ar fi fost mai bine să fie împărțită în două secțiuni, cea pentru
vers alb și cea pentru cel clasic.
A mai citit din
volum Niță Petruța și, la sfârșit, autoarea, poezia care poartă titlul cărții.
Vorbind despre
activitatea de la biblioteca județeană și despre cărțile care-i trec prin mână Viorel Frîncu, a făcut referire la cei care
scriu să umple foile, grafomanii.
Un moment de
bucurie a fost aniversarea lui Laurențiu Belizan, surpriză fiind tortul, din
partea colegilor, adus într-un moment când nu se putea bănui nimic din partea
sărbătoritului.
Nu a fost un lector
pentru această sedință. Au citit: Teo Cabel, Laurențiu Belizan, Gina Zaharia,
Costel Suditu, Valentin Tufan, Niță Petruța, Mihaela Roxana Boboc, Mariana
Cabel.
Dinu Petruț,
juniorul cenaclului a avut două invitate: Andreea Gheorghe, clasa VIII-a și Rotarescu Maria-Teodora Lăcrămioara, clasa
a V-a, amândouă de la Sc. Gimnazială „G.E.
Palade.” Rotărescu Maria a citit poezia proprie Lacrima,
apreciată pentru tonusul pozitiv, la vârsta sa, mulți care vor să scrie
având aplecări spre subiecte melodramatice și inadecvate.
La următoarea
ședință de cenaclu, va citit Dinu Petruț.
AntePortas 
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu