miercuri, 2 iulie 2014

Prințul - Mariana Cabel





                                        


                                         
                                        



Poetul plimba
În mâinile cărunte
Câteva boabe de tăcere
Dintr-un căuș în altul
Și rostea cuvinte
Numai de el știute, ca un descânt

,,Bătrânul acesta e nebun!
Spuneau curtenii, el zâmbea.
Doar copiii îndrăzneau să se apropie,
Roiau și strigau cât îi țineau plămânii:
„Copacul acesta, rodește cuvinte!”

Pe turnul cetății pândea un vultur.

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu