Poetul plimba
În mâinile cărunte
Câteva boabe de tăcere
Dintr-un căuș în altul
Și rostea cuvinte
Numai de el știute, ca un descânt
,,Bătrânul acesta e nebun!”
Spuneau
curtenii, el zâmbea.
Doar copiii îndrăzneau să se apropie,
Roiau și strigau cât îi țineau plămânii:
„Copacul
acesta, rodește cuvinte!”
Pe turnul cetății pândea un vultur.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu