Prima dată am auzit de domnul profesor Traian Cristea în liceu, la Râmnicu Sărat. Eram clasa a X-a.
Într-o zi profesoara de limba franceză,(Dumnezeu să o odihnească în pace!) Cristea Maria, m-a întrebat dacă îi dau caietul meu de poezii să-l arate unui coleg.
După aproape două saptămâni mi l-a adus și mi-a spus să mă uit la spatele caietului.
Pe ultima foaie am citit primele noțiuni despre poezie. Textul se termina cu exemplul vinului care, până ajunge vin, trece prin mai multe stadii: de fierbere, de limpezire...
Nu m-am întâlnit cu domnul profesor, dar am știut cine este pentru că se semnase.
Ani de zile am avut convingerea că era fratele domnei profesoare. Nu! Era doar coincidență de nume, după cum avea să-mi spune chiar domnul Cristea după muuuulți ani,17. Abia după atâția ani mi-am cunoscut „mentorul”, prin editorul Constantin Marafet, care auzind că îl caut mi-a zis: Uite numărul de telefon!”
Înainte de Paște, anul acesta, domnul Dumitru Dănăilă, m-a înștiințat telefonic că a contribuit și dânsul la realizarea unei cărți despre activitatea literară a domnului Traian Cristea.
Mulțumesc domnului Dumitru Dănăilă pentru carte! Mulțumesc domnului Traian Ghe. Cristea !
Teo Cabel
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu