NEVĂZUT, RĂZBOIUL...

Când cobori în cămara
Rugăciunii, vânturi
Se pornesc la ușa minții
Stârnind gunoaiele din fapte.

Cauți liniștea. Liniște-i doar în jur.
În suflet, război nevăzut...
Gândul,
Se zbate și strigă-ndelung!

Ți-e rușine de Prietenul părăsit?
Mai ții minte, uitarea când a-nceput?
Tăcerea te fierbe, neputința
Te-ncinge. Inspiră adânc!

Când liniștea vine,
Încă nu zice... gata!
Mai stai, o secundă. În mersul
Acesta ești încă prunc.

Știi, când palma încercării
Te va lovi când ți-e mai drag?
Să-ți măsoare adâncimea iubirii,
Și cuprinsul iertării, cât ți-e de lat?

Nu te opri,
Trandafirul smereniei, înflorind, și
Flori albe de măr, vor înlocui gunoiul
Din prag.

(Teo Cabel -volum Tablouri fără semnătură
variantă revăzută)