Teo Cabel: PE URME DE MENTOR LA CENACLUL ANTE PORTAS

Sâmbătă 22 februarie 2014, Cenaclul Ante Portas a avut doi invitați: poeta Manuela Camelia Sava de la Râmnicu Sărat, profesoară la Liceul Al.Vlahuță, dr. în filologie, și domnul Stelian Grigore, fost profesor, care și-a lansat cartea sa „Momentul George Beldescu.”

La a doua ediție, revăzută și adăugită, cartea marchează într-adevăr faptul că un profesor devine un moment pe drumul vieții altora, marcându-i cu măreția propriului exemplu, pe care verificându-l la rândul lor, îi certifică valoarea și îl duc mai departe. Poetul Ion Gheorghe, poetul și jurnalistul Nistor Tănăsescu, poetul Marin Ifrim, scriitorul Tudor Cicu, profesorii Gheorghe Postelnicu, Cruceru Marin, Aurel Anghel, semnează alături de foștii colegi ai domnului Stelian Grigore, evocând spiritul profesorului George Beldescu, autor și a numeroase manuale scolare. Emoționant a fost momentul când, profesorul grav, bolnav, i-a spus autorului, spre uimirea acestuia, catalogul clasei cu toți colegii săi, după atâția ani fără nicio greșeală. În amintirea mentorului său a recitat câteva poezii dedicate, dar și altele din creația sa.

Lectorul de zi, a fost Bogdan Negoiță.

Dacă la primele sedințe, la care a participat, am cunoscut un băiat timid, găsindu-și greu cuvintele din cauza emoției, acum am avut în fața noastră un tânăr hotărât, sigur pe el, ca o săgeată zburând direct în mijlocul țintei. Și-a citit textele cu dezinvoltură, semn că s-a integrat în atmosfera cenaclului.

Lectura lui Bogdan, ca debut, a făcut impresie bună. Spicuiesc din comentarii:

Cuvintele dansează pe pagina ta. La textul datat 24.01. mi-a dat impresia unui poem în proză: „Privesc de pe faleză turcoazul mării negre”, pe alocuri, glasul omului ușor pesimist. Interesant acest aspect: „Doar că eu nu mai am prieteni. I-am lăsat în băltoacă şi am plecat în ocean.” (Gina Zaharia).

Dinu Petruț, deși a trebuit să participe la olimpiadă, a trimis un comentariu: Întrebările lui fără răspuns sunt exprimate metaforic printr-o comuniune armonioasă om-natură-timp, majoritatea fiind adresate firii şi comportamentului uman. Tabloul de dragoste regăsit în majoritatea fragmentelor este bine conturat şi transpune personalitatea autorului precum o oglindă clară a trăirilor interioare ale acestuia.

Manuela Camelia Sava: Mai întâi doresc să spun ceva domnului Stelian Grigore: Mă regăsesc în atitudinea de admirație a dânsului față de foștii profesori.

La Bogdan este interesantă pendularea între ideal și realitate. Acumulările livrești își caută locul în viața reală. Metafora soresciană. „Setea munților de sare” foarte bine utilizată și reușită.

Nu este jurnal ceea ce scrie, ci o literatură autoficțională. Sunt minieseuri metaforice.

Alexandru Bolache:Atrage atenția pasiunea sa pentru cunoaștere. Am remarcat fluența de a scrie, dar și anumite disensiuni între stările sale, schimbătoare, dând impresia unor contraziceri.

Stelian Grigore: M-a impresionat ce am ascultat.Viziunea hotărâtă asupra vieții.

Sunt promisiuni deosebite din partea lui Bogdan Negoiță, pentru viitor.

Costel Suditu:Am constatat aplecarea spre psihologie. Este bine să mențină prospețimea de exprimare și să nu se banalizeze. Să nu uite să facă un echilibru între viața reală și ceea ce scrie.

Niță Petruța: Autorul este un idealist. Îmi place mult starea sa:„Am un laptop şi nişte cărţi. Se găsesc în desaga mea de tânăr ambulant.” Felicitări!

Mihaela Roxana Boboc, a remarcat „nevoia de comunicare.Suferința ca potențial creator și ca dezvoltare a eului. Se remarcă foarte intens sentimentul de încredere. Combină cunoștințe, de dezvoltare personală și psihologie, pe care le traduce original sub aspect literar.

Folosește interesant paradoxul din învățătura creștină- frică și dragoste.

Laura Cozma: Datorită dialogului cu cititorul, este mai mult decât o filă de jurnal. "Sunt tânăr. Asta înseamnă că vreau totul.", aici Bogdan chiar a subliniat dorința unui adolescent, "totul" folosit în sensul de a domina. "Timpul nu mă așteaptă" îmi amintește de romanul Moromeții când "timpul nu mai avea răbdare". Nu sunt de părere că "Îți trebuie bani ca să faci lumea mai bună". În "Eminescu și poeziile lui " (1889), Maiorescu îi contrazice pe cei care spuneau că poetul a murit sărac, el a murit bogat datorită operei.

Mariana Cabel: O importanță deosebită o are lectura. Și eu am urmat sfatul profesoarei mele de română, care îmi spunea să citesc ce-mi pică în mână. La început am fost contrariată, dar răspunsul a fost: așa înveți să le deosebești pe cele bune de cele proaste.

Este greu să postez selecții din textele lui Bogdan, pentru că sunt multe.

Bogdan are stofă; trebuie să învețe să croiască. Imaginație are, talent are, hotărât este. Trebuie să treacă peste confuzii, să și le lămurească. Dacă textele sale sunt interesante, forma literară, sigur, știe că trebuie îmbunătățiță continuu.

Original și nuanțat interesant fragmentul* din 29.01.2014, ținând cont de vârsta acestuia și cum vede lumea la 20 de ani.

Redau câteva fragmente, din cele mai comentate:

Privesc viaţa cu ochii îndrăgostitului, care nu iubeşte ceea ce crede că merită să iubească. (23.01.2014)

Scrutez trecutul atunci când viitorul se înfăţişează în incertitudine. În trecut nu mai pot apărea surprize. Acolo se refugiază sufletul meu de fiecare dată.(24.01)

Dacă oamenii şi-ar măsura mai bine cuvintele expectorate, lumea sigur ar putea fi fost mai bună.( 25.01.2014)

Sunt tânăr. Asta înseamnă că vreau totul. Vreau să mănânc fructe din toate ramurile copacului. Să împart cu ceilalţi tot ce mi-a fost dat să mănânc. Am ajuns să hrănesc oamenii pentru că nu am vrut să fiu hrănitul. Am ajuns să mă conduc pe mine pentru că nu am vrut să fiu condus de nimeni. Se numeşte voinţă ceea ce unii numesc noroc.(27.01.2014)

Am un laptop şi nişte cărţi. Se găsesc în desaga mea de tânăr ambulant. Niciodată nu lipsesc de acolo. Sunt mereu pe fugă, niciodată nu am timp de oameni, aş Aş vrea să abandonez totul acum. Să mă întorc acasă şi să mă mulţumesc cu condiţia mea de existenţă. Să nu mai deschid nicio carte, care să mă facă iar să visez, şi să petrec mai mult timp cu prietenii mei. Doar că eu nu mai am prieteni. I-am lăsat în băltoacă şi am plecat în ocean. Am rămas cu laptopul şi cărţile mele care credeam că mi le vor aduce pe toate. Să nu faci ca mine! Să nu-ţi neglijezi niciodată prietenii! (…) Îmi voi achiziţiona o cameră video, un blender şi o atitudine corespunzătoare. Vei vedea la ce-mi vor folosi ele. (28.01.2014)

*Nu vedem că dragostea noastră nu este dragostea fiinţei de care suntem îndrăgostiţi. Credem că are păstrate pentru noi anumite cuvinte, iar inima seacă când vedem că le are şi pentru alții.(29.01.2014)

Să nu mai spui niciodată omului „nu am timp”. Te vei minţi pe tine şi pe el. Vei stârni ranchiuna oamenilor. Urechile au alergie la astfel de cuvinte. Lasă inima să vorbească, ea are întotdeauna timp. Acordă timpul tău celor care au nevoie. Vei cere şi tu timpul lor şi vei vedea cât de important este. (30.01.2014)

La următoarea sedință va citi Niță Petruța.

Ante Portas