La Casa de Cultură a Sindicatelor, Buzău, membrii Cenaclului Ante Portas
și-au omagiat colegele de 8 Martie.
Niță Petruța a fost lector, în această
zi, în care, zâmbetul feminin a adus un
plus de căldură si frumusețe primăverii.
Versurile au incitat la discuții
implicându-i pe toți membrii cenaclului în aprecieri, dar și critici, mai
voalate, ținând cont de atmosfera zilei.
Au atras atenția în mod deosebit
poeziile fluviul zorilor, carpeta mamei, mareea roșie, povestea
renașterii.
Au particularizat aspecte Gina Zaharia: acceptarea destinului cu toate fețele sale(femeia
care trăiește sub pielea mea); Laurențiu Belizan: căutarea continuă a frumosului. Se observă o cumințenie în scrisul
despre dragoste. De reținut în abandonați : „simt şoldurile cum iau locul gâtului/şi
genunchii cum se preling/pe sub tălpi/eu fac dragoste cu cerul/şi iubesc
neputinţa de a mă desprinde de stele.” maree roșie este o
interesantă personificare a orașului.
Alexandru
Bolache: diversitatea de teme, starea
femeii. Predarea ștafetei între generații(carpeta mamei)
Dana Bițeanu:sacrificiul mamelor în poezia tu mergi la culcare.
Andrei
Bolache: dorința copilului de a primi o
învățătură ce-l va ghida în viață.
Mihaela Roxana
Boboc: m-a impresionat „fluturii din stomac/ sunt pe moarte acum/”(analiză).
fluviul zorilor, dă viață
satului. Imagine picturală finală
impresionantă:„ aud lăutari în
lunca dunării/vâsle ce plescăie fluviul în zori”... în marea mă poartă
în transe mistice: versurile: „respir
săratul miros prin armura/bobului
fără de cusur,” iar în maree roșie, imaginea unui oraș cu cicatrici ascunse.
Valentin
Tufan: povestea renașterii, un fel
de basm. Un text inițiatic.
Laura Cozma: Multe texte au tentă psihlogică. Mariana Cabel: razbat din versuri sentimente puternice dar si cicatrici, lăsate doar
de trairi intense.
Nită Petruța
vine la cenaclu Ante Portas cu imaginea orizontului, foarte larg, de la gura
bărăganului, în versuri tulburătoare, animând sensurile vieții în noi
conotații. Prin versurile sale actualizează stări, pe care unii țin să le
demonstreze vetuste: din viața satului sau
grija maternă.
La sedința următoare va citi Dana Bițeanu.
Ante Portas
maree roşie
oraşul curge în mâinile mele
inimi de păsări bat
în pieptul oamenilor din mine
picioarele de lemn
mi-au rănit fustele
visele ascunse în spatele sticlei opace
a timpului
nu cumva cineva să-mi vadă
cicatricile tălpilor
potriveam oraşul cu palmele
modelând liniştea de aur
peste noroiul oamenilor mici
podurile traversate de linia vieţii
bune şi rele
îmi cântă în palme
oraşul se opreşte în staţii din sticlă
întreabă siluete de oameni
despre drumul ales
răspunsurile au zimţi
oase şi aripi rupte din asfalt
mareele roşii de fulgi
oraşul pare mic să-mi încapă în mâini
bărbaţii îmi promit ceruri
şi înălţimi magice
supravieţuiesc staţiilor condamnate la sol
îngenunchez în oglinzile retrovizoare
aproape senină
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu