Eram o frunză
luată
la vals.
la vals.
Una, la stânga,
două,
crengi, la dreapta.
Până
jos mi se părea...
Căderea,
Babilonul...
Mă întorceam din risipirea limbii,
în
bătaia vântului, la rădăcină.
Traversam
un strat de toamnă rece.
Alunecam,
o
foiță,
În
multe, multe, multe...
Râdeau
ghioceii când
m-am
trezit,
în copac.
în copac.
Aveam
câte un ochi
în
fiecare frunzuliță.
Teo Cabel
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu