joi, 14 noiembrie 2013

Căderea - poezie



Eram o frunză
arămie
luată
la vals.

Una, la stânga,
două, crengila dreapta.
Până jos mi se părea...

Căderea,
Babilonul...
Mă întorceam din risipirea limbii,
în bătaia vântului, la rădăcină.

Traversam un strat de toamnă rece.
Alunecam,
o foiță,
În multe, multe, multe...

Râdeau ghioceii când
m-am trezit,  
în copac.
Aveam câte un ochi
în fiecare frunzuliță.

Teo Cabel

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu