„ROUĂ DE BĂRĂGAN”

                                   

 

Ziua comunei Țintești, „Rouă de Bărăgan”,  în fiecare an este sărbătorită în prima duminică a lunii septembrie.  Anul acesta a coincis cu o mare sărbătoare  creștinească, „ Nașterea Maicii Domnului”.

Sărbătoarea este prilej de bucurie pentru oamenii comunei. Multe sărbători sunt de familie, aceasta adună familiile la un loc. Prilej de depănat amintiri pentru cei care nu s-au mai văzut de mult, duși prin toată lumea, prilej pentru săteni să se bucure de interesul primarului pentru bunul mers al vieții lor.

Dimineața, sătenii s-au adunat la biserică pentru  a-și astâmpăra setea sufletului și a primi binecuvântarea duhovnicească a prăznuirii hramului. După amiază s-au întâlnit la altă bucurie a sufletului, a muzicii populare, a dansului. Pe lângă toate acestea, de câțiva ani buni are loc o sesiune literară, marcată prin  lansare de carte, în scopul cunoaşterii scriitorilor buzoieni de către cei interesați.

Primarul comunei, Aurel Stoica, a găsit înțelegere și bunăvoință  pentru literatură, domeniu evitat prin alte locuri la asemenea manifestări. Sfetnicul  „de taină” al primarului este Domnul Stelian Grigore, fost cadru didactic, scriitor. „Domnul profesor este cel mai tânăr dintre noi”, spune  publicistul și poetul Marin Ifrim, subliniind implicarea acestuia în multe din activitățile asociației „Renașterea buzoiană” și contibuția sa la almanahul cu același nume. „Contează, a mai spus acesta, echipa cu care treci prin viață.”

Domnul Sorin Burlacu, directorul Bibliotecii județeane „V.Voiculescu și-a mărturisit bucuria de a veni la Țințești unde trăiesc domnii Stelian Grigore și Nistor Tănăsescu , un poet deosebit și un jurnalist profesionist. „Și sudoarea de pe frunte curge altfel aici, în inima câmpiei. E foarte imporatant că azi suntem aici, că are cineva timp pentru cultură”, a mai spus domnul Burlacu.

Domnul profesor Stelian Grigore a făcut un scurt istoric al evenimentului, pentru cei care nu știau, afirmând că „Sunt zece ani de când am inițiat această activitate cu cartea. Anul acesta doresc să scot ediția a doua a „Momentului George Beldescu” . Pentru că era serbarea comunei,  a recitat poezia „Cântecul întâlnirii cu fiii satului”. Foștii elevi își ascultau cu emoție  dascălul, al cărui loc l-au luat unii dintre ei peste ani.

Tudor Cicu  a făcut o analogie Țintești –Hârșova. Acolo mai întâlnise un primar care prețuia poeții, recunoscându-le meritele  la manifestările pe care le organiza. A mai subliniat noblețea de a  perpetua numele mentorului său prin nemurirea într-o carte. „Sămânța a fost pusă unde trebuie dacă a dat rod.”

Poetul Nicolae Pogonarul a citit  poezia „La țară”, precum şi versuri din noul său volum, Orașul din camera web.

Nu au trecut neobservate cărțile: Scrisori din Anglia, autor Marin Ifrim, o carte de călătorie cu o prefață semnată de poetul Liviu Ioan Stoiciu, precum şi romanul Întoarcerea  al domnului Dumitru Dănăilă, cu prefață de Ion Roșioru.

S-a mai discutat despre instituțiile de cultură: „Dacă este ceva întreg și valoros, în judeţ, aceasta este Biblioteca Județeană, singurul rezervor de cultură, ca la Roșia Montana (Marin Ifrim).  Despre locul scriitorului și importanța lui în viaţa localităţilor, s-a spus:  „Scriitorii sunt vectori de comunicare, de cele mai multe ori sunt folosiți, fără a li se recunoaște apoi meritele” (Sorin Burlacu), apoi s-a relevat greutatea întâmpinată în editarea almanahului literar: „Cultura este în stare de hibernare” (Marin Ifrim).

Primarul comunei, domnul Aurel Stoica,  a declarat tranșant: „Am venit de la o predică la alta!”

A mulțumit profesorului Grigore Stelian și scriitorilor veniți de la Buzău să-l sprijine.

Unul din fiii satului, domnul Nicolae Beganu, făcând o paralelă de la portul țărănesc pe care și-l aduce aminte din copilărie la vremurile actuale, și-a exprimat bucuria că la dumnealui în comună sătenii participă cu interes la un asemenea eveniment literar.  „Viața culturală într-un sat este un semn că se păstrează tradițiile” .

Înainte de a începe culesul, numărarea bobocilor toamnei, ținteștenii și-au încărcat bateriile cu voie bună,  să le ajungă în maratonul strângerii roadelor  muncii lor, sursa de existență, până la căderea  brumei, când își vor face planurile pentru la anul, se vor număra câți au mai rămas și se vor bucura că au cu ce să-i crească pe cei care vor veni. Sincer să fiu m-au trecut și pe mine  emoțiile evocărilor, încercând să-mi  închipui cum  a copilărit bunicul meu, Tudor,  cu ceilalți opt frați și surori. Cum își ștergeau sudoarea de pe frunte,  într-unul din satele comunei, Pogonele? „O vacă neagră pe păşunea verde,/ Soarele îşi saltă un ochi ( şi se pierde )/ În porumbul de la marginea satului.//(...) În grajd la Gheorghe/ Găleata s-a umplut de lapte,/La poartă latră un câine, a început de viaţă/ Şi a sfârşit de moarte.//(...) În câmp soarele mângâie boabele de struguri/ Se coc în ele nunţile satului. Se văd/ Cum se duc cei care au venit/ Fără să fie întrebaţi,/ Şi aniversările şi sfeştaniile... (Picior de Plai - Teo Cabel)

 Teo Cabel  

poze Teo Cabel