(mulțumesc pentru publicare!)
„SCRIITORI CONTEMPORANI DIN VRANCEA, PRIN INTERVIURI”,
de Culiţă Ion Uşurelu
INVITAŢIE INTR-O „AGORA”LITERARĂ
Un mozaic de puncte de
vedere. 60 de scriitori din aceeași realitate, în intepretări și viziuni
diferite despre literatură , poziția
scriitorului în societate, (față de el înuși și față de ceilalți,)
istorie, caracter, despre viață.
Dacă nu i-ai întâlnit până acum pe cei prezentați în
carte, invitați, pot să spun în această „agora” literară, dar ai simțul
actualului, al dorinței de cunoaștere,
pe lângă cel al curiozității și,
nu în ultimul rând al valorii, încet,
încet ești acaparat de „aluatul” de calitate. Personal îi cunosc pe câțiva
dintre ei: poetul Liviu Ioan Stoiciu, prof.Dr.Adrian Botez. Poetul Paul
Spirescu l-am întâlnit la evenimente literare, chiar și pe autor la Mărășești la Festivalul de poezie
Constantin Ghiniță. Decelând subiectele abordate de autor,
profesorul Culiță Ioan Ușurelu, în
„Scriitori contemporani din Vrancea prin interviuri”, mi-a apărut evidentă
dorința de a reliefa cât mai bine personalitatea interlocutorilor, dar și
experiența pe care o au de împărtășit celorlalți, ajungând la concluzia că, de
fapt, volumul este un eșantion al literaturii românești actuale, situațiile,
stările sau fenomenele întâlnite fiind valabile pentru orice zonă a țării.
Vorbind
de „aluat” , subiectele nu sunt comode, unele repetându-se obsesiv în vederea
obținerii unei arii cât mai ample de opinii. Starea scriitorului, a omului care
scrie, devine în societate , de multe ori, prin verticalitatea sa , sursă de
conflict axiologic, psihologic, de ce nu, social. Scriitorul este
un barometru de multe ori, sau ar trebui să fie, un „Ioan” admirat , dar în
pericol de a fi sacrificat de „Irod”-ul zilei în interesul cerut de acoliți.
„Jumătatea de măsură” nu este etalonul scriitorului vertical, al cărui exemplu
îl găsim în carte. De aici însă, de la interpretarea și experierea atitudinii
față de „jumătatea de măsură”, izbucnesc luptele fratricide în interiorul
literaturii, potopul orgoliilor, aspect de altfel neplăcut și blamat de
personalitățile din carte. Viața scriitorului și a omului din spatele
scriitorului este o luptă contiună de dimineața până a doua zi , de multe ori,
ani la rând, cu el însuși în primul rând și apoi cu ceilalți, fapt ce nu se
realizează ușor în condiții de tangaj puternic pe valurile vieții (fără aluzii politice!)
În literatură au fost și vor fi orgolii. O
literatură așezată, liniștită, fără orgolii este valoroasă? Viața este o
continuă mișcare, armonia este un rezultat, dar tot atât de actual ca și
eroarea. Liniștea se vrea o stare de durată și „naturală” , dar liniștea este
rezultatul unor „lupte”, a unor reglări permanente. Până la liniște, la propriu
și la figurat, sunt multe etape în traseul fiecăruia. Pentru unii este
puternică dorința de a omite din aceste etape. Perenitatea valorii este o
construcție, uneori de o viață întreagă , cu cicatrici de privațiuni și
umilințe. De cele mai multe ori se începe de la zero. În mișcarea această
browniană, mai mult provocată decât
naturală, eroarea vine din latura umană și prin exercițiul uman. Aplecarea asupra corectări erorii și
menținerea „pactului” de colaborare are drept rezultat LINIȘTEA mult dorită .
Domnul Culiță Ioan Ușurelu punctează aspectul criteriului și devalorizarea acestuia. Un alt aspect
semnalizat de autor este reperul și ignorarea acestuia în promovarea și selectarea
valorii.
Disperarea anonimatului ,după cum se observă în reacțiile
multora din tagma „penițarilor„ , le
provoacă o panică ce îi determină pe unii confrați să apeleze la omiterea
etapelor despre care vorbeam mai sus. Dar anonimatul este chiar forma materiei
din care se naște lupta pentru „liniște” , pentru „reper„ ,pentru „criterii”.
Portretul făcut de unul
dintre poeții contemporani de rang național este edificator pentru autorul
acestei cărți: „Tu esți cel mai tânăr dintre noi, nu ești încă membru al USR*
și noi „bătrânii„ n-am prea dori să ne comanzi ce trebuie făcut...Deși ești
serios (uneori ,când e vorba de muncă parcă ești chiar exagerat),meticulos, ai
cărți bune (nu chiar toate), ești dintre cei care, vrem noi sau nu vrem,
reprezinți o parte din viitorul prozei vrâncene...Nu ne place nici faptul că tu
plătești din salariu costurile revistei și noi nu putem face la fel...”
(Dumitru Pricop). Pentru mine, cititorul, a fost importantă această schiță a
personalității omului care a pus suflet pentru
ca valoarea confraților săi să fie cunoscută. Doar un caracter adevărat
trece peste orgolii, inerente statutului de profesor și scriitor, de multe ori,
și pășește cu fermitate și cordialitate în prezent , în starea obiectivă a lucrului bine făcut. Citind cartea am sințit
cum rădăcini incipiente ale multor sensuri încep să se îngroașe devind
certitudini.
Sunt bucuros că prietenul
Marin Ifrim mi-a dat să citesc cartea domnului Culiță Ioan Ușurelu. Dar rămân
cu o tristețe că nu știu la câți cititori va ajunge. Și merită!
TEO
CABEL
*Autorul este în prezent membru al USR.
„Scriitori contemporani din Vrancea prin interviuri” –
Culiță Ioan Ușurelu
CRITERII ȘI REPERE:
1.Scriitorii despre ei:
„Singurătatea pentru scriitor este stearpă, te deprimă
și nu știu de ce nu mai este dătătoare de putere, cum era pentru romantici!
(...) Scriitorii, în afara grupului, așa cum am arătat mai sus ,riscă să fie
sortiți pieirii. Nu mă gândesc la o susținere în gașcă, ci la grupuri care au o
articulație culturală, o ideologie închegată care să fie racordată la sistemul
european de valori, cu aparat critic și cu mare disponibilitate pentru acte
gratuite” (Irimia Bălescu)
„Consider că un scriitor trebuie să fie și cetățean și
creștin(cât de cât)- iar datoria unui cetățean și creștin (cât de cât,
măcar...) este să se lupte, în viața asta, pe Pământul acesta (că altul
n-avem), spre a-i dovedi lui Dumnezeu că nu „dormim în post”, că încercăm să ne facem Misiunea, pentru care
fiecare dintre noi a fost trimis aici, în acest ”poligon de testare” a umanității din... om!), cu ticăloșia, cu
secăturismul, cu impostura, cu trădarea (mai ales!)(Adrian Botez)
„...Din păcate însă, în lumea scriitorilor , încă
domnește spiritul nefast al conflictului , bazat pe orgolii care nu sunt
întotdeauna fondate pe concret”
(George Alexandru Cornilă)
„Sunt un scriitor „total ”
neliniștit, nesigur de arta mea, perfecționist, iscoditor până în... pânzele
albe, încăl(e)cător de genuri,dublat de un filolog foarte migălos și destul de
bine (auto)instruit.(I.D.Denciu)
Culiță Ioan Ușurelu: „ Ibrăileanu spunea că Arta nu
are numai valoare estetică, ci și morală. Plecând de la această teorie, în
interviurile pe care le-am luat unor personalități, am tot întrebat: ce
contează, Omul sau Opera? Am primit multe răspunsuri ce care nu am fost de
acord...De aceea insist: ce-i mai important în acest binom?
Mircea Dinuțz: „(...) Problema e că nu întotdeauna
coincid, ba aș spune că că se întâmplă destul de rar să coincidă! Un exemplu, aproape
la întâmplare: Marin Sorescu este un poet (ipostaza cea mai convingătoare)
important ,valoros, dar omul nu se afla, nici pe departe, la înălțimea operei !
Avea invidii, pe care nu și le putea nici, măcar, masca, discursul public era
bâlbâit, anemic, iar spiritul tăios , spectaculos, se manifesta rareori și
accidental, pe cale orală. Exemple de mari scriitori români sau nu, cu inadmisibile vicii și tare de caracter
sunt nenumărate, de parcă partea lor bună s-a topit toată în operă, la prima
vedere nerămânând decât capacitatea de abjecție și bădărănie patentată!
Tipurile umane plasate, oarecum , în afara moralității, din rândurile
scriitorilor sunt infinit mai multe și mai variate decât personajele create de
toți prozatorii lumii.
Cu atât mai mult, criticului i se cere rectitudine
morală, consecvență și coerență în exercitarea actului critic! Cu alte cuvinte,
fără un profil moral ferm conturat, criticul acela, dincolo de talent și
asiduitate, nu are și nu poate avea credibilitate. Cu precizarea, imperios
necesară, că nu scriitorii contestați de critic sunt cei mai buni judecători ai
săi.”
” Profesorul meu e talentul (prea puțin explorat).
Pentru mine, poezia este fica mea născută din singurătatea iubirii...” (Constantin
Alexandru Drilea)
„Eu nu scriu pentru a scrie...plagiez din mine
strigăte coapte-n cerul gurii-curajul de-a fi ca blestemul nașterii
mele...”(Constantintin Alexandru Drilea)
„Ori, eu am fost tot timpul flămând...de viață!”
(Virgil Lovin)
„Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar
unul dintre motivele pentru care nu alerg după cronici este că nu-mi trebuie.
Acestea sunt dorite de către cei ce vor să ajungă membrii US. Și sunt atâția
membrii ai Uniunii Scriitorilor pe care nu-i cunoaște și nu-i citește nimeni,
încât mi-e teamă...”(Virgil Lovin)
„Otrava singurătății e un semnal al
actului creator. Cine gustă din această otravă devine nemuritor„ (Marin Moscu)
Culiță Ioan Ușurelu : „...E, într-adevăr, chin,
(scrisul) sau o mare bucurie interioară?
Doina Popa: „Și eu mă întreb de multe ori același lucru.
E un fel de a te lupta cu morile de vânt.Face parte dintr-un fel de terapie?
Unii, care au reușit să răzbată și să ajungă prin clasamente onorante și iau
premii literare și sunt băgați în seamă de critica literară poate mai au un răspuns la această întrebare
dar eu una chiar nu am nici o motivație ca să continui această aventură
păguboasă din start. Totuși, în ziua în care reusesc să scriu o pagină, am o
bucurie interioară. Nimic altceva nu-mi poate aduce acestă bucurie interioară decât scrisul. (...) Când e să finalizez
ceva, parcă nu mai am suflu. Mai ales acum, de când apariția unei cărți îți
aduce doar complicații, cheltuieli și frustrări. Într-o lume aflată și ea în luptă cu morile de vânt, când toate și-au pierdut rostul iar cartea apare și se rătăcește
ca într-un deșert, neumblat de picior de om.”
„Nu am înțeles
niciodată de ce oamenii nu fac eforturi pentru a avea o relație armonioasă.
Într-un oraș de provincie, o întâlnire cu cei care au aceleași preocupări ca și
tine ar trebui să fie o sărbătoareși nu un prilej de urzeli. Când orice vorbă
rostită cu mânie lasă undeva o amprentă și într-o zi se va întoarce înapoi la
tine și va avea aceeași încărcătură...” (Doina Popa)
Selectare fragmente: Teo Cabel.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu