Pe Facebook, Constantin Marafet, organizatorul
Festivalului Internațional de poezie „Titel Constantinescu”, mi-a lăsat un
mesaj: Te aștept la Râmnic! Am răspuns : Nu pot veni, avem cenaclu! A urmat: Veniți cu toții!
Tentanta invitație a fost bine primită
de membrii cenaclului.
Aflând despre ce personalități vor fi prezente la
festival, spiritele s-au perpelit bine în entuziasm. Am ajuns la Râmnicu Sărat
cu: Laurețiu Belizan, Laura Cozma, Alexandru și Andrei Bolache ( tată și fiu).
Au sosit, la scurt timp, criticul Tudor Cicu împreună cu soția, juniorul
cenaclului, Dinu Petruț, scriitoarea Elena Radu.
În timp ce îmi prezentam colegii, lui
Constantin Marafet, se apropia de noi un grup în care l-am recunoscut pe domnul Nicolae Dabija, academician,
profesor, poet, redactor-șef al revistei „Literatură și artă”. M-am prezentat și l-am rugat să facă poze cu
noi la statuia lui Grigore Vieru.
Mi-a făcut deosebită bucurie să-l revăd
pe dramaturgul Emil Lungeanu.
Nu l-am ratat de la poze pe domnul Liviu
Ioan Stoiciu, nici pe doamna Doina Popa sau pe poetul Ion Roșioru.
În deschiderea festivității, formația de
dansuri „Sânzienele”, din Dumitrești, județul Vrancea, a creat ambientul
propice deschiderii sufletului, întinderii antenelor sensibilității. Armonios curgeau pașii dansatoarelor, pe
ritmul horelor, ca o bucurie a toamnei, a tinereții versus anemia râmnicenilor. Când au intrat băieții în horă, se auzea deja
un glas victorios de recoltă bogată. Cu sârba românească s-au umplut scaunele
goale, iar „la brâu, la brâu, la brâu” s-au umplut și locurile de la balcon.
Fetele de la „Zori de zi” au încheiat momentul artistic. Domnul Vasile Ghinea a urat „Bun venit!” tuturor.
Emil Lungeanu, invitat de Constantin
Marafet să-l prezinte pe venerabilul George Astaloș, dramaturg și poet internațional,
nu face risipă de vorbe. Face risipă de sentimente, exprimate de la înălțimea
sobrietății și prieteniei sale pentru acesta. Spicuiesc: „L-aș asculta la nesfârșit... Opera, incomensurabilă pentru literatura
română și literatura franceză... 2011, Marele Câștigător al literaturii
contemporane. Prezența sa este o mare împăcare, o mare cinste. Singura problemă
este că nu știi ce stavilă să-i pui.
Autor a 40 de volume de poezie, proză, teatru, eseu,
memorii si corespondență. Figurează în peste 20
de antologii de poezie și de teatru, apărute în Europa și în America de Nord. Autor al unui
microdicționar argotic, al circa 1000 de articole și peste 200 de studii,
eseuri și referiri critice. Poezia i-a fost publicată în Franța, Italia,
România, SUA, Canada, Germania, Belgia, Anglia, Turcia, Spania, Tunisia, Macedonia, Bulgaria*.
Domnul George Astaloș, pe 4 octombrie, anul în
curs, schimbă prefixul, împlineşte 80 de ani; ne-a convins că Emil Lungeanu
avea dreptate mai ales în ultima frază. Am descoperit un om cu o sete de
comunicare cât un ocean. Omul acela cu ochii plini de sete de viață mi-a
întărit convingerea că simplitatea poate fi adâncă precum Groapa Marianelor. „Am o biografie fabuloasă și nu am făcut
niciun efort”. S-a prezentat, de fapt, singur, într-o formulă originală.
Cât a vorbit, cam tot ce a spus am perceput ca pe o cămasă de zale. Ceea ce
pentru noi este istorie, pentru domnia sa este viață, amintiri vii. Cine
cunoaște adevăruri le spune și celorlalți, îmbogățind semnificațiile trecutului,
ale cunoașterii cu nuanțele experienței
proprii, ale orientării în timp și spațiu. Maestrul s-a prezentat român de
origine germană, ca și Hertta Muller, câștigătoarea Premiul Nobel pentru
Literatură, pentru „densitatea
poeziei și sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul
dezrădăcinaților. Tatăl său a fost
arestat și deportat în lagărul de la Donbass,
împreună cu mama Hertei Muler. Am spus cămașă de zale, pentru mine; informația,
furnizată de maestrul Astaloș, imunizează împotriva falsității. Este o piesă
adăugată unui puzzle pe care politicile vremilor trecute sau actuale ni le
maschează dibaci cu mâini de prestidigitator.
Decernarea
premiilor a fost un prilej de bucurie.
Am cunoscut
scriitori foarte buni, suflete nobile.
Criticul
Lucian Gruia, a primit premiul Victor
Frunză, înmânat de primarul comunei Boldu, Marian Mărgărit. Domnul Gruia a
făcut o comparație memorabilă între scriitor și Narcis. Opera sa este apa, iar
nimfa Echo, criticul. Când criticul este rău intenționat în apă nu se vede
opera scriitorului, ci imaginea criticului. Opera scriitorului se vede când
criticul are acel echilibru spiritual și este imparțial.
Scriitorul
Victor Gh. Stan, emoționat de dansul popular, își aducea aminte cum dansa și
dumnealui „sub o căciulă” în copilărie. Președintele USR al secției de
tineret, a înmânat premiul Mircea Micu
poetului Ion Roșioru.
Mai bine puneam titlul cărții „112
elide” (nu „Mir(easmă) de nard”). Ca numărul de la urgențe! M-ar fi sunat
cineva în fiecare zi, a spus autorul.
Poetul
buzoian Ion Stanciu a fost invitat să înmâneze premiul C. C. Datculescu
scriitoarei
Elena Radu. Autoarea a anunțat prezența în sală a membrilor cenaclului buzoian
și a făcut un apel la autorități pentru
sprijinirea actului de cultură.
Marian Ilie,
premiul Dumitru Crăciun, de la
înălțimea scenei, s-a întrebat retoric unde sunt edilii, în special domnul
primar, pe a cărei listă electorală era sprijinirea culturii.
Criticul
Tudor Cicu a înmânat, împreună cu scriitoarea Victoria Milescu, premiul Dumitru Pricop, câștigat de scriitoarea
Doina Popa.
Prezența
ambasadorului de pace al României la Strasbourg, George Călin, a fost o
surpriză plăcută pentru organizatori.
Domnia sa,
s-a declarat „navetist de Chișinău”. Între oamenii de cultură nu au existat
frontiere, a spus
și a lansat o deviză: Cultura se
manifestă ca o boală profesională! Și pentru că este de-al „locului” a
înmânat premiul Octavian Moșescu,
primarului unui oraș din R. Moldova înfrățit cu Râmnicul Sărat, domnul Constantin
Cojocaru ( bilă neagră pentru edilul șef absent). Noi facem eforturi pentru „desecarea” Prutului, a spus domnul
primar, iar referitor la cartea sa „Tăcerea Eului”, a adăugat: Citiţi, să
vedeți și dumneavoastră cum tac primarii.
Părintele
Mihail Milea și „Filosoful de serviciu”, cum l-a numit Constantin Marafet pe
Marian Nencescu, au înmânat premiul Fănuș Neagu poetului Viorel Dinescu.
Părintele a purifcat sala cu aghiazma cuvintelor „Mare este Dumnezeu!” și a
menționat că uneori Râmnicul întrece Buzăul în privința culturii. Viorel
Dinescu a recitat din Grigore Vieru, „Nu
am moarte, cu tine, nimic”, redau un fragment: (...) Nu am, moarte, cu tine nimic,/Eu nici măcar nu te
urăsc./ Vei fi mare tu, eu voi fi mic,/ Dar numai din propria-mi viaţă
trăiesc./ Nu frică, nu teamă,/ Milă de tine mi-i,/ Că n-ai avut niciodată
mamă,/ Că n-ai avut niciodată copii. Emil Lungeanu a luat la un moment dat
microfonul și a spus:„ Evitați consumul excesiv de sare!... Cu excepția Râmnicului Sărat.
Sarea Râmnicului este Constantin Marfet.”
A fost preambulul marelui premiu, Titel Constantinescu, adjudecat de
inegalabilul poet Nicolae Dabija.
Știam în ce sală sunt și de ce, dar nu
mă așteptam ca acest om, mic la stat, ca
Ștefan cel Mare, să încheie apoteotic evenimentul transformându-l într-o
manifestare patriotică de mare ardere.
Sala
este plină de basarabeni, a spus domnia sa: Viorel Dinescu, părintele Milea Mihail... Săptămâna trecută era la
Chișinău… George Călin. Constantin Marafet... M-a căutat la „Podul de Flori” într-o mie de oameni și m-a găsit. Am crezut
că am găsit un frate al meu pe care-l cunosc dinainte de nașterea mea.
De
la „podul de flori”, am trecut la podul de cenaclu, la podul de credință, dar
cel mai rezistent a fost podul de carte. Cu editorul Marafet Constantin,
teritorii pierdute de politicieni le-am recuperat prin carte. Noi am oprit
tancurile cu poezii de Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe...
Eu
m-am născut într-o bibliotecă, bunicul meu, episcop, a salvat biblioteca
episcopală,
se destăinuie poetul.
Am scris cărțile pe care am vrut să le
citesc, abecedare, cărți de istorie. Orice copil primea, pe lângă abecedar sau
cartea de literatură, un manual de istorie. Noi, românii, suntem în criză
identitară, nu economică. Limba moldovenească nu există! Nicăieri nu apare
recunoscută internațional. Țara noastră este o țară ocupată de minciună!
Am cerut unirea
cu România pentru a fi în U.E. Ni s-a spus că nu se poate. Dar în Germania cum s-a putut? Olanda a intrat în
uniune cu Antilele Olandeze, Franța cu
Algeria. (Nu este aceeași măsură pentru toți). Noi, Basarabia, suntem o așchie
de popor european în afara Europei. Pentru ca toate sufletele să ardă la
intensitate maximă, chiar și ale celor pomeniți și deportați, duși în alte
lumi, Nicolae Dabija a recitat poezia sa, CIMITIRUL:
...În’40, atunci când s-au urzit
hărţile după croială nouă –
un creion de ştersături tocit
a tăiat şi-un cimitir în două.
S-a zbătut atuncea, sub pământ,
un uncheş de-al nostru dus din viaţă:
ca în anii foametei, pe când
i-au trecut cu briciul peste faţă.
Şi s-a pomenit cel moş sărac
că în două ţări mormântu-şi are;
cu o cruce străjuind la cap
şi cu altă cruce la picioare.
El avu de toate-n viaţă parte:
deportare, foamete, zăbrea –
dar calvarul lui de după moarte
fu mai greu ca toată viaţa sa.
De un veac nu poate aţipi –
sârma cum în vânt se înfioară,
şi cum stă cu capu-aicea,
şi cu picioarele în altă ţară.
Şi parcă-l aud, sub crucea grea,
cum se roagă fără de cuvânt:
„De ce, Doamne, m-ai urât aşa
tihnă să nu am nici în mormânt?!“
Nu mai are somn, mai jos, sub piatră
unchiul meu din ţara nimănui
cum de-o veşnicie se tot ceartă
două ţări de la mormântul lui.
Dar există dimineţi şi seri,
zile când şi morţii îşi bocesc
rudele din cele două ţări,
două ţări ce, surd, se duşmănesc.
La Blajini, când ne îngrămădim
rudele de-o parte şi de alta
şi-n aceeaşi limbă îl bocim,
ţara cea, cu-a noastră, astălalta;
se înfoaie, mut, pământul plânsul–
parcă unchiul nostru, şi din moarte,
ar dori să deie la o parte
sârma care trece peste dânsul.”
Dramaturgul Emil Lungeanu a încheiat la aceeași intensitate cu antevorbitorului său: Pentru sănătatea dvs...consumaţi zilnic... minim
jumătate de oră de lectură românească!
Q.E.D
TEO CABEL
*informație
preluată de pe Wikipedia
Notă: Lista
integrală cu premianții festivalului o găsiți și aici: http://www.agentiadecarte.ro/2013/08/festivalul-international-de-creatie-literara-%E2%80%9Ctitel-constantinescu%E2%80%9D-editia-a-vi-a/
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu