marți, 24 septembrie 2013

„PODUL DE CARTE” DE LA RÂMNICU SĂRAT



 


 Pe Facebook, Constantin Marafet, organizatorul Festivalului Internațional de poezie „Titel Constantinescu”, mi-a lăsat un mesaj: Te aștept la Râmnic!  Am răspuns : Nu pot veni, avem cenaclu! A urmat: Veniți cu toții!
Tentanta invitație a fost bine primită de membrii cenaclului.
Aflând  despre ce personalități vor fi prezente la festival, spiritele s-au perpelit bine în entuziasm. Am ajuns la Râmnicu Sărat cu: Laurețiu Belizan, Laura Cozma, Alexandru și Andrei Bolache ( tată și fiu). Au sosit, la scurt timp, criticul Tudor Cicu împreună cu soția, juniorul cenaclului, Dinu Petruț, scriitoarea Elena Radu.
În timp ce îmi prezentam colegii, lui Constantin Marafet, se apropia de noi un grup în care l-am recunoscut  pe domnul Nicolae Dabija, academician, profesor, poet, redactor-șef al revistei „Literatură și artă”.  M-am prezentat și l-am rugat să facă poze cu noi la statuia lui Grigore Vieru.
Mi-a făcut deosebită bucurie să-l revăd pe dramaturgul Emil Lungeanu.
Nu l-am ratat de la poze pe domnul Liviu Ioan Stoiciu, nici pe doamna Doina Popa sau pe poetul Ion Roșioru.
În deschiderea festivității, formația de dansuri „Sânzienele”, din Dumitrești, județul Vrancea, a creat ambientul propice deschiderii sufletului, întinderii antenelor sensibilității.  Armonios curgeau pașii dansatoarelor, pe ritmul horelor, ca o bucurie a toamnei, a tinereții versus anemia râmnicenilor. Când au intrat băieții în horă, se auzea deja un glas victorios de recoltă bogată. Cu sârba românească s-au umplut scaunele goale, iar „la brâu, la brâu, la brâu” s-au umplut și locurile de la balcon. Fetele de la „Zori de zi” au încheiat momentul artistic. Domnul Vasile Ghinea a urat „Bun venit!” tuturor.

Emil Lungeanu, invitat de Constantin Marafet să-l prezinte pe venerabilul George Astaloș, dramaturg și poet internațional, nu face risipă de vorbe. Face risipă de sentimente, exprimate de la înălțimea sobrietății și prieteniei sale pentru acesta. Spicuiesc: „L-aș asculta la nesfârșit... Opera, incomensurabilă pentru literatura română și literatura franceză... 2011, Marele Câștigător al literaturii contemporane. Prezența sa este o mare împăcare, o mare cinste. Singura problemă este că nu știi ce stavilă să-i pui.
 Autor a  40 de volume de poezie, proză, teatru, eseu, memorii si corespondență. Figurează în peste 20 de antologii de poezie și de teatru, apărute în Europa și în America de Nord. Autor al unui microdicționar argotic, al circa 1000 de articole și peste 200 de studii, eseuri și referiri critice. Poezia i-a fost publicată în Franța, Italia, România, SUA, Canada, Germania, Belgia, Anglia, Turcia, Spania, Tunisia, Macedonia, Bulgaria*.  Domnul George Astaloș,  pe 4 octombrie, anul în curs, schimbă prefixul, împlineşte 80 de ani; ne-a convins că Emil Lungeanu avea dreptate mai ales în ultima frază. Am descoperit un om cu o sete de comunicare cât un ocean. Omul acela cu ochii plini de sete de viață mi-a întărit convingerea că simplitatea poate fi adâncă precum Groapa Marianelor. „Am o biografie fabuloasă și nu am făcut niciun efort”. S-a prezentat, de fapt, singur, într-o formulă originală. Cât a vorbit, cam tot ce a spus am perceput ca pe o cămasă de zale. Ceea ce pentru noi este istorie, pentru domnia sa este viață, amintiri vii. Cine cunoaște adevăruri le spune și celorlalți, îmbogățind semnificațiile trecutului, ale cunoașterii cu  nuanțele experienței proprii, ale orientării în timp și spațiu. Maestrul s-a prezentat român de origine germană, ca și Hertta Muller, câștigătoarea Premiul Nobel pentru Literatură, pentru „densitatea poeziei și sinceritatea prozei cu care a descris plastic universul dezrădăcinaților. Tatăl său a fost arestat  și deportat în lagărul de la Donbass, împreună cu mama Hertei Muler. Am spus cămașă de zale, pentru mine; informația, furnizată de maestrul Astaloș, imunizează împotriva falsității. Este o piesă adăugată unui puzzle pe care politicile vremilor trecute sau actuale ni le maschează dibaci cu mâini de prestidigitator.
Decernarea premiilor a fost un prilej de bucurie.
Am cunoscut scriitori foarte buni, suflete nobile.
Criticul Lucian Gruia, a primit premiul Victor Frunză, înmânat de primarul comunei Boldu, Marian Mărgărit. Domnul Gruia a făcut o comparație memorabilă între scriitor și Narcis. Opera sa este apa, iar nimfa Echo, criticul. Când criticul este rău intenționat în apă nu se vede opera scriitorului, ci imaginea criticului. Opera scriitorului se vede când criticul are acel echilibru spiritual și este imparțial.
Scriitorul Victor Gh. Stan, emoționat de dansul popular, își aducea aminte cum dansa și dumnealui „sub o căciulă” în copilărie. Președintele USR al secției de tineret, a înmânat premiul Mircea Micu poetului Ion Roșioru.
Mai bine puneam titlul cărții „112 elide” (nu „Mir(easmă) de nard”). Ca numărul de la urgențe! M-ar fi sunat cineva în fiecare zi, a spus autorul.
Poetul buzoian Ion Stanciu a fost invitat să înmâneze premiul C. C. Datculescu
scriitoarei Elena Radu. Autoarea a anunțat prezența în sală a membrilor cenaclului buzoian și a făcut un apel la  autorități pentru sprijinirea actului de cultură.
Marian Ilie, premiul Dumitru Crăciun, de la înălțimea scenei, s-a întrebat retoric unde sunt edilii, în special domnul primar, pe a cărei listă electorală era sprijinirea culturii.
Criticul Tudor Cicu a înmânat, împreună cu scriitoarea Victoria Milescu, premiul Dumitru Pricop, câștigat de scriitoarea Doina Popa.
Prezența ambasadorului de pace al României la Strasbourg, George Călin, a fost o surpriză plăcută pentru organizatori.
Domnia sa, s-a declarat „navetist de Chișinău”. Între oamenii de cultură nu au existat frontiere, a spus și a lansat o deviză: Cultura se manifestă ca o boală profesională! Și pentru că este de-al „locului” a înmânat premiul Octavian Moșescu, primarului unui oraș din R. Moldova înfrățit cu Râmnicul Sărat, domnul Constantin Cojocaru ( bilă neagră pentru edilul șef absent). Noi facem eforturi pentru „desecarea” Prutului, a spus domnul primar, iar referitor la cartea sa „Tăcerea Eului”, a adăugat: Citiţi, să vedeți și dumneavoastră cum tac primarii.
Părintele Mihail Milea și „Filosoful de serviciu”, cum l-a numit Constantin Marafet pe Marian Nencescu, au înmânat premiul  Fănuș Neagu poetului Viorel Dinescu. Părintele a purifcat sala cu aghiazma cuvintelor „Mare este Dumnezeu!” și a menționat că uneori Râmnicul întrece Buzăul în privința culturii. Viorel Dinescu  a recitat din Grigore Vieru, „Nu am moarte, cu tine, nimic”, redau un fragment: (...) Nu am, moarte, cu tine nimic,/Eu nici măcar nu te urăsc./ Vei fi mare tu, eu voi fi mic,/ Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc./ Nu frică, nu teamă,/ Milă de tine mi-i,/ Că n-ai avut niciodată mamă,/ Că n-ai avut niciodată copii. Emil Lungeanu a luat la un moment dat microfonul și a  spus:„ Evitați consumul excesiv de sare!... Cu excepția Râmnicului Sărat. Sarea Râmnicului este Constantin Marfet.”
A fost preambulul marelui premiu, Titel Constantinescu, adjudecat de inegalabilul poet Nicolae Dabija.
Știam în ce sală sunt și de ce, dar nu mă așteptam ca  acest om, mic la stat, ca Ștefan cel Mare, să încheie apoteotic evenimentul transformându-l într-o manifestare patriotică de mare ardere.
Sala este plină de basarabeni, a spus domnia sa: Viorel Dinescu, părintele Milea Mihail... Săptămâna trecută era la Chișinău… George Călin. Constantin Marafet... M-a căutat la „Podul de Flori”  într-o mie de oameni și m-a găsit. Am crezut că am găsit un frate al meu pe care-l cunosc dinainte de nașterea mea.
De la „podul de flori”, am trecut la podul de cenaclu, la podul de credință, dar cel mai rezistent a fost podul de carte. Cu editorul Marafet Constantin, teritorii pierdute de politicieni le-am recuperat prin carte. Noi am oprit tancurile cu poezii de Ana Blandiana, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe...
Eu m-am născut într-o bibliotecă, bunicul meu, episcop, a salvat biblioteca episcopală, se destăinuie poetul.
 Am scris cărțile pe care am vrut să le citesc, abecedare, cărți de istorie. Orice copil primea, pe lângă abecedar sau cartea de literatură, un manual de istorie. Noi, românii, suntem în criză identitară, nu economică. Limba moldovenească nu există! Nicăieri nu apare recunoscută internațional. Țara noastră este o țară ocupată de minciună!
Am cerut unirea cu România pentru a fi în U.E. Ni s-a spus că nu se poate. Dar în  Germania cum s-a putut? Olanda a intrat în uniune  cu Antilele Olandeze, Franța cu Algeria. (Nu este aceeași măsură pentru toți). Noi, Basarabia, suntem o așchie de popor european în afara Europei. Pentru ca toate sufletele să ardă la intensitate maximă, chiar și ale celor pomeniți și deportați, duși în alte lumi, Nicolae Dabija a recitat poezia sa, CIMITIRUL: 
...În’40, atunci când s-au urzit
hărţile după croială nouă –
un creion de ştersături tocit
a tăiat şi-un cimitir în două.

S-a zbătut atuncea, sub pământ,
un uncheş de-al nostru dus din viaţă:
ca în anii foametei, pe când
i-au trecut cu briciul peste faţă.

Şi s-a pomenit cel moş sărac
că în două ţări mormântu-şi are;
cu o cruce străjuind la cap
şi cu altă cruce la picioare.

El avu de toate-n viaţă parte:
deportare, foamete, zăbrea –
dar calvarul lui de după moarte
fu mai greu ca toată viaţa sa.

De un veac nu poate aţipi –
sârma cum în vânt se înfioară,
şi cum stă cu capu-aicea,
şi cu picioarele în altă ţară.

Şi parcă-l aud, sub crucea grea,
cum se roagă fără de cuvânt:
„De ce, Doamne, m-ai urât aşa
tihnă să nu am nici în mormânt?!“

Nu mai are somn, mai jos, sub piatră
unchiul meu din ţara nimănui
cum de-o veşnicie se tot ceartă
două ţări de la mormântul lui.

Dar există dimineţi şi seri,
zile când şi morţii îşi bocesc
rudele din cele două ţări,
două ţări ce, surd, se duşmănesc.

La Blajini, când ne îngrămădim
rudele de-o parte şi de alta
şi-n aceeaşi limbă îl bocim,
ţara cea, cu-a noastră, astălalta;

 se înfoaie, mut, pământul plânsul–
parcă unchiul nostru, şi din moarte,
ar dori să deie la o parte
sârma care trece peste dânsul.”

Dramaturgul Emil Lungeanu a încheiat la aceeași intensitate cu antevorbitorului său: Pentru sănătatea dvs...consumaţi zilnic... minim jumătate de oră de lectură românească!

Q.E.D

 TEO CABEL

*informație preluată de pe Wikipedia
Notă: Lista integrală cu premianții festivalului o găsiți și aici: http://www.agentiadecarte.ro/2013/08/festivalul-international-de-creatie-literara-%E2%80%9Ctitel-constantinescu%E2%80%9D-editia-a-vi-a/




































Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu