Iarna este anotimpul care
îți scapă de sub control
fiindcă vezi de jur împrejur
sângele înghețat
al copacilor...
La fereastră stă un mac
Ce și-a uitat toți dinții agățați
pe funie la uscat...
Te temi că va veni o zi
Când vei fi silit
să numeri secundele unei vieți ce pare ofilită,
viteza ei te înspăimântă
Și în același timp te doare
acest minut al zilei ce a fost trăită
de altul,
fremătându-l
în locul tău...
Poveștile tale pleacă
Spre tărâmul de unde au pornit la drum,
luna pleacă și mea la culcare dimineața,
obosită se scurge pe cerul tăcut.
Pietoni gigantici apasă
accelerația unei mașini invizibile,
de aceea timpul a fost atârnat
invers în tablourile
lui Dali,
ca noi să-l putem da mereu înapoi,
tot înapoi,
silindu-l să recunoască
supremația vântului,
busola își schimbă direcția,
nordul devine catafalcul luminii,
iar sudul a rămas părăsit
în poziție de drepți...
Soldați cu arma la picior
înjură așteptând să le vină rândul
să vorbească la telefoanele fără fir
cu mamele lor,
Gândindu-se totodată acasă,
la ceea ce se mai cheamă încă Patrie!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu