Dialog enigmatic cu și despre sfinții martiri și mărturisitori din temințele secolului XX -Gheorghe St. Valentin

Părintele Milea Mihail mi-a dat această carte.

Redau câteva fragmente:

„Toți de pe stradă mă ocolesc; le este rușine cu mine, cum mă îmbrac și cum mă încalț. Le este silă de vorbirea mea; îi deranjează chiar și umbra mea. Doar pe voi, sfinților martiri și mărturisitori, vă am ca pe niște frați adevărați și iubiți, care tot timpul îmi sunteți alături.(pag8)

Am uitat să ne rugăm cu inima și cu sufletul. De cele mai multe ori ne rugăm numai cu buzele, iar mintea ne zboară la cele lumești.(pag 11)

Avem moaște de sfinți și nu le punem la închinare. Avem racle cu sfinte moaște și le ținem ascunse în podul bisericii. Avem moaște de sfinți în cimitire și nu le scoatem la închinare, așa cum se întâmplă cu Sfântul Ilie Lăcătușu, care, de treizeci de ani, are trupul întreg cu bună mireasmă.

O, tu, carte a vieții mele, învață-mă ce să scriu ca poporul român să-și cinstească sfinții martiri! De ce oare suntem atât de reci față de acești minunați și frumoși sfinți martiri și mărturisitori din temnițele comuniste, cu ale căror suflete s-a împodobit raiul lui Dumnezeu? De ce nu reușim să descoperim frumusețea duhovnicească a acestor sfinți eroi ai Ortodoxiei?”