sâmbătă, 10 august 2013

Poezii din volumul MERG MAI DEPARTE - 2012 -II

BOSCHETARUL

Îi place să spună că slujeşte ca un tiz al său
Pe la mesele unui restaurant de cartier.
Dimineaţa lui începe aşa
O gradină de zarzavat
După o ploaie torenţială.

Doarme unde apucă,
În mijlocul naturii,
Chilia lui, ultimul boschet de pe alee.
Se trezeşte devreme, îi dau deşteptarea chiriaşii.
Dacă seara îi cam ameţeşte,
Dimineaţa, în schimb, aceştia...
Nu contează cine, puricii sau ţânţarii,
Cum spuneam, mintea îi e o grădină după o
Ploaie torenţială.
Nu se mişcă brusc
Încearcă să îşi amintească ce zi a fost ieri de a
Ţinut post.
Îşi mai aminteşte că, odată, a dat pe la şcoală
Şi... Da’ nu cu profu’ de recreaţie,
Cum glumesc fârtaţii lui.
Apoi toată ziua face curăţenie la chiştoace
Precum sanitarii din acvariu.
Trage fumul adânc şi toţi puii singurătăţii trag
De sufletul său precum calicii la pomană.

Seara,
Maestrul de ceremonii cu multe grade pe...
În gât mai mult, nicicum pe umăr,
Îl roagă să ţină de urât unui suflet amărât,
Un câine bătut şi muşcat
Şi el...
Să spună nu,
Nu a-nvăţat.



ZIDUL

Bătrânul trăgea dintr-o ţigară.
Câte cărări îşi aducea aminte,
Se înfundau pe harta rătăcirii.
Ploaia, un zid în loc de zare.
Frigul îl îmbrăţişă
Ca un zâmbet schilodit de moarte.
Vrând să intre-n cârciumă paşii îl duseră
Aiurea într-un pronaos.
Gândurile dezlânate pocneau, ciocniri
Nevindecate-n haos.
În sutele de lumânări zărea
Chipuri pierdute prin pahare.

Se clătină şi cineva-l împinse, de undeva
Demult, sacadate imagini blocau
Primăvară grea de flori,
Glasul mamei blând, ochii...

Chipuri pierdute în fiecare licărire.
Bumerangul iertării
În sutele de lumânări învia
Tremurând o amintire,
Dar în ochii lui revin violent, prea des,
Înjurături, dezordini, siluiri,
E plin de ele şi în buzunarele fetide,
Doar floarea de cireş,
Da, o ţine în mână, de unde o are?
Această punte îi trece ochii din nou
Dincolo,
În zidul ploii se deschidea o mână...



ALT SOARE

La sărbătoarea luminii,
Cititorii împart poezii
Şi poeţii covrigi calzi.
În loc de punct
Doar un pahar de vin,
Fără lumânare.

Uitându-mă
Cum ard versurile,
Primăvara cobora pe razele soarelui
În ochii lor
Până-n adânc.

M-am dus şi eu aproape.



CERCURI RUPTE

I
Pe drumul ce l-am avut de urmat,
Sub zodia în care m-am născut,
Am avut loc rezervat în atâtea
Cât de multe trenuri am pierdut?
Unde nu trebuia am inventat staţii.
Făceam balet pe-o coajă de banană,
Rătăcit printre elucubraţii,
Drumul s-a făcut un cerc, nu a mai fost scară.

II
Întârziat, de mult captivul,
În rătăcirea vârstei şi a firii,
Mă săruta speranţa, exasperată,
La start, în cursa regăsirii!
Dinamita se rostogolea în labirintul
În care mă învârtisem cu iluzia spiralei,
Cercul a explodat, mi-am tras peste
Cap, ca o aripă, ca un scut, gulerul mantalei.

III
Prezenţa de sine, meşter olar. Timpul
Şi trăirile agonisite din dilema tinereţii
Tescuite să le torn, cu ierburi amare,
În ulciorul pământului, existenţei.

Catharsis al cui măr e Newton sau Aristotel?
Drumul nu a mai fost cerc s-a făcut scară.



SENSURI AGĂŢATE
Plămădit în timpul nerostit,
Când spaţiul deborda de coacere,
Din tumultul neîmpărtăşit
Întemeia o nouă facere.

Scoasă din timp, cu spaţiul atârnat
De torţe-n mituri incitate,
De multe ori cu pumnul încordat,
Ţintit spre propria libertate.

Foşneau sticloase frunze în gânduri
Fără definiţii de iubire.
Noaptea ardea rima printre rânduri,
Ghilotina, cezura din privire.

„Iubirile din ochiul meu fierbinte
Timpul în suflet mi le-a distilat,
Am pus icoana vieţii în cuvinte
Disimulând urletul înfrânat.”

Îşi preumbla pana tăind eterul
Lumina în sensuri agăţate efemer,
Atingea doar cu zbaterea misterul
Şi nu cădea, nu ajungea nicicând la cer.

Un comentariu :