La primul contact cu volumul am avut o
ezitare. Orice carte când o iei în mână îți face o impresie. Aceasta are coperte
roz, numele autorului nu este scris pe ea, dar scrie sus by me, whit love, mai jos titlul,
Războiul sexelor, apoi așa ca o poartă de scăpare, rațională, scrie „Dialoguri absurde”
și Editura... Zven. Între tiltu și cum spuneam poarta rațională de scăpare sunt două mâini una masculină și
una feminină, care se întîlnesc pentru un acord, o înțelegere, o împăcare, un
salut. Cartea este semnată, aflăm din caseta tehnică de Andrei Ramona Ioana.
Titlul m-a dus imediat cu gândul la o telenovelă din anii 90', nu varianta
românească din 2007, parcă. Nu cred în aceste sintagme cu influență
psihologică, ce declanșează în fiecare stări si sentimente diferite: războiul
sexelor, lupta dintre generații.
Din când în când. în fiecare epocă
trebuie să fie o asemenea idee care se transformă repede în clișeu. Asta cu
războiul sexelor ține doar de o viziune personală a fiecăruia, care se poate
considera ca făcând parte din turmă sau căutând singur să se lămurească și aici
cu succes sau fără, depinde. Lansată ca teorie de către unii specialiști nu îmi
înspiră încredere. Se poate bate câmpii foarte mult pe subiect.
Eu cred că nu doar o dată a fost
deschisă cutia Pandorei în decursul istoriei omenirii, ci de mai multe ori.
Războiul sexelor este tot o cutie a Pandorei.
Autoarea ne ia tare de la început,
bărbătește, dar ne avertizează că femeile „pot
fi muuuuult mai perverse decât bărbații... eu una pot! Dar nu în sensul
primitiv al cuvântului. Că asta nu-i pentru oricine.” Aha! Nu e pentru oricine a fi într-un anumit
fel. Normal.
Cartea pare o combinație interactivă la
prima cititre. Un Dr. Love care ia la bani mărunți într-o cazuistică plină de
generalități, ca horoscopul, tipurile de
femeie și de bărbat, și autorea. Un pic mucalit, volumul poate fi interpretat și ca o pânza
de păianjen... pentru cine pică în ea.
Nu este un tratat despre sexologie, ci
despre om. Este mărturisirea unui om sătul de clișee, de tipare înțelese greșit,
de incultură, de imaturitate, de superficialitate, de prostie, de exagerări. Este
un strigăt pentru echilibru a ființei
umane. Stilul este franc, colcovial, deschis, fără pseudo-perdele, poate o doză
mai mare de estrogen pe ici pe colo.
Întotdeauna am crezut că înainte de a te
bate cu ideologia sexistă în piept, bărbat sau femeie ești om. Omul are
slăbiciuni, afecte, manifestate individual.
Deși se vorbește de sexe și sex este
vorba despre echilibru. Cu toate că în patos e greu să ții frâiele și asta nu-i pentru oricine ca să o citez
pe autoare.
Volumul are substanță literară prin
stilul confesiv. Autoarea este o curajoasă dacă a scris aceasta carte. Literal pare un labirint în care te paște depresia sau exaltarea,
dar cititnd printre rânduri, omul care
scrie este o sensibilă, echilibrată, atât cât poate, cu greșelile sale, pe care
le-a conștientizat, și pe care nu ni le-a spus nouă chiar pe toate în această
spovedanie. Și nu îi faceți propuneri pe facebook, citiți cartea să vedeți cum
va reacționa. Lansare va fi pe 14 Martie anul curent la ora 16. 30 la Centrul Cultural „Alexandru Marghiloman”.
Teo Cabel
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu