50
Dimineață mi s-au ascuns toate cuvintele
M-au lăsat orb de litere
Merg prin parc
Frunze, frunze, frunze,
Ploaie de frunze
Covor galben cărămiziu
Cuvintele mele au intrat în pământ
Doar cifrele mă
asaltează de dimineață
Mi-au inundat venele
Orbitele
Se agită ca la o fiestă, ca la un priveghi,
Cifrele acestea două
Un singur număr,
bornă unică
Pe un traseu despre care nu știu nimic privind înainte
Ce nu inteleg !?
De ce râde numărul
acesta și îmi face semn cu mâna
Ca și cum ar închină un pahar
50 50 50
50
50
Sună telefonul
Cuvintele încep să curgă
Vocea ta îmi reumple existența de cuvinte.
26
octombrie
Pasărea serii lopăta aerul în dreptul foii de calendar
26 brumărel
Țipătul ei eliberat simultan
cu al meu
Cineva imi spunea ceva de bun venit înainte
ca oamenii
să mă consemneze în istoria clipei.
Da, așa am venit eu pe lumea aceasta,
Într-o seară
când ciobanii împărțiseră oile,
Oamenii pregăteau pastrama
Scoteau vin de la butoi
cu găleata.
În țipătul serii într-un
oraș de câmpie
Bunicile frământau
rugăciuni
Ofițerul căruia îi atestam cerificatul de tată prin prezența
...la apelul de seară
Astepta un telefon
Una din urmașele Evei
Se umplea de literele mari și pline
Ale cuvântului mamă.
Teo Cabel
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu