sâmbătă, 28 ianuarie 2017

Dragostea din spatele cărnii -Teodor Dume

Volum apărut la Editura PIM-Iași
Prefață - Ionuț Caragea

Reflexivul la Teodor Dume este un caolin din care meșterește, prin versuri, ulcele răcoroase de adăpat sufletul.
Mulțumesc pentru carte, Teo!











Din volum:

…Şi era duminică

 Când m-am trezit era dimineaţă
îmi amintesc
o mare de oameni
se îndestulau din lumina
unei lumânări
era şi Dumnezeu printre ei
m-a privit ca pe un străin
mi-a contabilizat bătăile de inimă
pe fundalul acela de linişte deplină
a coborât în mine
şi mi-a şoptit
nu e foarte rău
linişteşte-te...

când am deschis ochii
instinctiv m-am uitat în sus
cerul era plin cu păsări


--
​                                             ​
Mă scurg…

 Mai am o viaţă cea netrăită
nici măcar nu ştiu ce
am fost sau
ce aş putea fi
am uitat totul
până şi plecările din mine
au rămas fără Dumnezeu

se face târziu
am ochii mici şi mă scurg...

Poarta înspre mama

 Câteodată mi-e dor de
zilele în care
bâjbâiam prin pădure cu tata
cineva scrijelise pe un copac numele Ana
scoarţa lăcrima cu precizia unui ceas
tata mă ţinea strâns de mână şi parcă
vorbea cu Dumnezeu
când m-a atins
în inima mea
s-a cârcit o durere,-
singura poartă înspre mama

fără să ne atingem
trecem unul prin celălalt apoi
ne hrănim din zilele rămase


Mă strigă, teo

 Lumea mă strigă teo
domn ajung din când în când
e ca şi
cum aş trăi
între două paranteze
dar niciuna la fel

azi nu mai contează nimic
singurătatea mi-se mulează pe trup
ca iedera de horn
există un singur sens şi
o singură zbatere
ce se sparge de zi

nimic mai mult

înspre seară Dumnezeu negociază cu moartea
şi mă strigă, teo

 Singurătatea

 Mi-a numărat până şi bulele
din flaconul cu apă minerală şi cele
câteva înţepături de ţânţari de pe braţ
şi-n cele din urmă
a coborât
în mine
ca o muşiţă
în paharul cu vodcă al unui beţiv

apoi am suferit împreună

din rana adâncită în mlaştina neagră
nu va răsări nimic
nici măcar nimicul cicatrizat
pe respiraţia dintre ceea
ce am fost şi sunt

Rogu-vă, călcaţi încet...

Asemeni umbrei
mă retrag în mine pentru
a mi se ierta ceea ce am fost

o taină...


Terminal

 Unele suferinţe
au ieşit din matcă

tăcere

curând voi ieşi
şi eu

Un comentariu :