Prefață - Raluca Neagu
Claudia Minela este un vulcan... și a găsit o soluție literară de a-și exorciza tensiunile care răscolesc adâncurile ființei controlându-le erupția, dirijând lava pe versanții paginilor până în marea adâncă a lecturii.
din volum:
să dai naștere unui prunc e o binecuvântare
(fiului meu Alexandru)
când l-am ținut prima dată în brațe n-am știut ce să fac cu
el. îi studiam fiecare trăsătură. era al meu, puiuț fugit din
pântec, când sângele își făcea poteci de durere. două
țipete: unul speriat de viață, de mâinile uriașe în care se
auzeau bătând sute de inimi; cel dea-l doilea, al meu.
oh, Doamne, la ce-ți folosește durerea facerii? „la
puterea iubirii”, îmi răspunde.
am înteles asta când a tras prima dată din sânul stâng.
toate simțurile s-au strâns ghem, rostogolindu-se în mine.
se deșira zilnic în trupul acela micuț, puterea iubirii.
îl simt și acum, ghemul. doar că fiii nu mai au nevoie de
el, nu mai au nevoie de noi. sunt destul de puternici să se
rostogolească singuri în viață, să-și poarte cruce,
întreagă.
***
2 octombrie
(scrisori către Rallu)
în noaptea aceea am uitat că sunt de vârsta mamei tale.
râdeam din orice. nici măcar întunericul nu ne mai speria.
am învelit viața ca pe o păpusă din cârpe și i-am poruncit
autoritar să doarmă, cum făcea mama după ce trăgeam de
timp, spunându-ne rugăciunea de seară, aia cu înger
îngerașul meu.
ciocolata cu rom a luat timpul prizonier, odată cu anii.
ne distram. nimeni nu ne auzea. noi da. auzeam tot - ușa
liftului, sunetul apei de la weceul vecinului, scârțâitul
patului de la 7. atunci am râs mult, apoi ne-am
plictisit.
spuneai ceva, eu picoteam, scârțâitul patului se accelera
apoi liniște.
dimineața păpușa dispăruse.părul tău, R, se certa cu
perna, eu cu imaginea din oglinda șifonierului.
cine dracu a inventat oglinzile și timpul? nu mă mai
joooc! piua!
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu