Sete- poezie postată pe qPoem-Teo Cabel

Film 3D fără ochelari speciali, plasmă sau plăsmuire
glisare, printre pereți pulsând ca o inimă,
a fi și a nu înțelege, cei dinaintea mea
au privirea curgătoare într-o fântână

Îmi cer apă... și mie mi-e sete, le pun întrebări
cuvintele se umflă ca un borhot
rămân cu ele în gură, flămând,
scările din flacăra lumânării nu duc nicăieri,

Pe pământ. Merg pe drumuri de unde
nu stiu să mă întorc, altcineva plătește biletul
Bunica îmi spune soptit
Fă un covrig să închizi teama în gaura lui!

Teo Cabel