Perpetuum - Teo Cabel-poezie postată pe qpoem.

Jăratecul din ieslea zilelor
Nimbul  tăcerii  lătrat de câinele toamnei
La poarta dimineții.

Pâlpâirea
Strălucire albastră  verde
Praf de cuvânt neînchegat în rostire.
O scară de marmură albă
Înconjoară  biblioteca amintirilor
Lanț în jurul gâtului.

Chipul fulgerului nălucit pe sticla ferestrei
În ochii tăi copile
În ochii tăi iubire.

Jăratecul din ieslea zilelor
Dintr-un ochi în altul
De la o mână la alta
Nimbul tăcerii lătrat de câinele toamnei
La poarta dimineții
Unduie ca o lumânare pe alt perete
Altă cărare
Altă iesle.