Eveniment literar în poezia buzoiană și contemporană- Costel Suditu- „Poeme Carnivore”-Editura Paralela 45

Parte a proiectului qpoem dezvoltat de editorul Călin Vlăsie, volumul de poezii „Poeme carnivore ” este un eveniment  literar (și cultural,)  pentru buzoieni și  poezia contemporană.
Ințial intitulată Carmelina, trilogia Loreline, Carmelina, Valentina, apare în volum în variantă finală cu titlul „Poeme Carnivore”.
Mulțumesc pentru volum, autorului! Felicitări editorului pentru spiritul de observație pe care l-a avut în reperarea și valorificarea talentului poetului buzoian Costel Suditu, altfel nu puteam să țin în mână acest minunat volum, scriitura de maturitate literară a autorului.
Felicitări! Succes la următoarele!

din volum:

 
Praf în ochi

împletisem într-o nu ştiu care zi calea ferată cu tren cu tot

ca un şnur o făcusem iar trenul pufăia disperat

că întârzierea îi va fi fatală

când eram neatent macul sădit (sunt sigur) exact pentru    

                                                                              aceasta

mă lovea drept în ochi

orice-aş fi spus vicleanul tavan găsea el un mod

să interpreteze totul în cădere de fiecare dată

orice-aş fi făcut imprevizibile ferestre şi uşi începeau

o simfonie tribală şi teribilă cu tobe şi pietre lovite cu 

                                                                           lemnul

Pe jos numai ochi avortaţi din orbite

mă deplasam desculţ deoarece cu pantofii în mâini

persista frica pierderii lor printre degete

din când în când revenea cu o lacrimă aş fi tentat să spun

dacă praful n-ar fi căutat loc de joacă în ochiul ei

căci de un lucru este bun să nu-l doreşti mai bun

dacă și faci în privinţa aceasta ceva

n-o să mai fie niciodată la fel de bun ca prima oară

 

Te priveam ca prin vis

Te priveam ca prin vis Carmelina -

cum săpai tunel

cu pulpele tale crescute

în blugii aceia mereu aceiaşi 

urcau norii în şir indian (îndelung şi cuminte

ca mierea în zi de mai) mă frecam de pulpa ta

cu ochiul stâng până când blugii deveneau casă

cu doi gânditori la o masă o veioză într-un colţ

un dulap cu multe cântece la nord o gură în sud

un ochi la vest în est era icoana din ochii mei

atât de uzaţi aşa de umezi

nu mai aveam nevoie de nimic la o adică

puteam adormi pe pulpa ta însă

cineva scăpase un bocet

am tresărit fiindcă mătura cioburile pe o

filă de plumb luată la întâmplare din forja unei

tipografii

numai tu puteai înţelege Carmelina prin mine

trecea o sabie de abur