marți, 6 octombrie 2015

Teo Cabel- din volumul LABIRINTUL CLIPEI-versuri ; grafica Cornelia Ionescu Ciurumelea





TĂCERI


Tăceri în  galop
Tăceri ca pânza  de păianjen
Tăceri abisale
Tăceri ca o icoană
Tăceri de brumă
Tăceri ca tabla împărțirii,  
Doar o clipă suspendată  de apnee
Și strigătul nașterii.

Tăcerile  omenești
Un punct la sfârșitul  versului. 
Tăcerile neomenești au cronometrul oprit.



CALEA  FERATĂ


Dimineața trec din zona mall-uri,
                              Fast-food, bănci,
În zona postindustrială, pe un pod.
La stânga, liniile de cale ferată
Se duc,
La dreapta, liniile de cale ferată 
Se duc.

Seara, trec din zona postindustrială
În zona mall-uri, fast-food, bănci,  pe același pod.
La stânga, liniile de cale ferată se duc
La dreapta, liniile de cale ferată se duc.

După un timp
Nu mai am percepția zonelor
Doar calea ferată,
Pe stânga,
Pe dreapta,
Se duce
Seduce.




 















grafica CORNELIA IONESCU CIURUMELEA!

ALB ASTRU

Albastru
De tăcere

Albastru
De zbor

Albastrul din colțul pietrei

Albastrul din fundul gropii de cimitir

Albastru
De la capătul găurii negre din ventricolul stâng

Albastru

Albastru,
Fără maluri,
Doar un singur val
Cuvântul Tău.





 AJUNARE

Vântul, berbec tânăr,
Se aruncă în linia orizontului.
O bucurie înflorată
Se ia la întrecere
Stârnind  fioruri ancestrale din grădina Edenului.
În cuget Descartes a aprins o lumânare.
La noapte îl aștept pe Domnul,
Sa mă îmbrățișeze;
Îmi  plec capul coroanei de spini,
Țepii cârtelilor mele se-nfig adânc.
La noapte îl aștept pe Domnul.
Mielul nu lipșeste niciodată de la jertfa sa.


 

















VIZITA

Marele Ceas își învârte mătăniile
Galaxie după  galaxie.
În tăcerea aceasta  universală
O rază de stea se strecoară, printre roți imense,                                                       
                                     Mâncătoare de întuneric,
Face o scurtătură prin găuri negre
Și mă trezesc cu ea ticăind pe perete,
Ca un înger uscându-și aripa la lumânare.
Biblioteca se aprinde, catapeteasmă !
Ochii mei nici fundul capului
Nu îl  mai nimeresc.
Rămân răstigniți la câteva icoane
Cu litere arzând.
Marele  Ceas
Își învârte  galaxiile una dupa alta;
Demonul de serviciu trece ca un șobolan pe lângă Biblioteca cu litere de foc.
Stă la pândă.
Întind mâna să iau o carte.
Volumele toate  se învârt ca la o ruletă rusească.
Raza de stea ticăie ca o inimă
Alergată de un strigăt.
Bate cineva la geam,
Dimineața.

Teo Cabel 

Mulțumesc doamnei Cornelia Ionescu Ciurumelea pentru grafică!

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu