luni, 12 octombrie 2015

Ana Maria Gîbu- „Când vor muri macii” - Editura PIM

Volum, de poezie semnat Ana Maria Gîbu.
Felicitări!
Macii din metaforă nu mor.
Și impresiile lecturii pot fi comparate cu macii. Unu, doi, un lan de maci. Maci cu semințe de opiu. 













 o poezie din volum:

am uitat

prima amintire cu tine
este la intersecția dintre străzile fără nume
unde singurătatea umbla
cu un cuțiț ațintit spre frunte

purtai o geacă de piele neagră
urlând cât te țineau plămânii
că ți-ai vândut sufletul
pe o pereche de ochi negri

te-am revăzut mai târziu
târând după tine oameni
drogați cu sufletul tău
și întunecimea din tine
păreai extenuat dar fericit
ca un nebun nesătul de joacă
al cărui corp aproape atingea asfaltul încins

voiam să te strig pe nume
dar nu știam pe care din ele
(cel adevărat sau cel împrumutat)
fluturam o mână în fața ochilor
să vezi că sunt acolo
m-ai aruncat în stradă
fără să ridici privirea
odată cu tumultul de gânduri
care-ți otrăvea buzele

ultima oară când te-am zărit
erai un morman de haine
mirosea a acid și  paie uscate
ți-am dat foc și n-ai zis nimic
oamenii care ardeau cu tine
păreau o orchestră simfonică
care era la ultima reprezentație

m-aș întoarce la tine
am uitat drumul

Ana Maria Gîbu




Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu