joi, 2 iulie 2015

Poezii, liric, Jocul, tinerețe și... maturitate Salut! Sunt cineva... Triplă lansare de carte la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”, 27 iunie, Râmnicu Sărat.




Mă întrebam în tren, înainte să ajung la Râmnicu Sărat, dacă a încuraja publicarea unui tânăr, în volum, a -l susține ulterior, este echivalent cu a planta un copac în drumul haosului? Natura prin firea ei va fi un cap de pod pentru stabilitate. Copăcelul cu structura  sa  înfruntă vicisitudinile vremii, ba chiar influențează ce este în jurul său, cu alura sa, prin culorile sale, prin aromele dăruite. Încet, încet, devine viguros; odată bine înfipte rădăcinile, se consolidează. Metaforic acesta; uman, tânărul este mult mai adaptabil.
Dar trei? Trei fete, nu cucuiete, ci trei izvoare de sensibiliate, de poezie, talent, modestie, frumusețe umană.
Nu o cunoșteam decât pe una dintre ele: Anca Lascu, premiată de cenaclul AntePortas în cadrul concursului de creație pentru elevi și studenți „Constantin Petcu”, 2014. Felul nativ, de a construi cu ajutorul metaforei, text bine așezat, cu finalitate ca poem în proză, abia acum în acest manuscris l-am observat mai bine.
Versurile semnate Luiza Elena Ivanof mi-au bucurat sufletul. O revelație! O viziune bine conturată de poezie, a cărei expansiune tinerească, doar propria timiditate sau teamă de expunere o poate înfrâna. Și Petronela Coman. Aici, o bloggeriță. Cu apetit pentru eseu. Un viitor absolvent de ASE caută un echivalent al preciziei numerelor în sinceritatea cuvintelor.
 Primele volume, tipărite la Editura Rafet, ale ediției a șasea, a concursului de Manuscrise „Scriitori râmniceni” au fost lansate sâmbătă 27 iulie 2015, la Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”, cu suportul financiar al Primăriei municipiului Râmnicu Sărat: Poezii, Luiza Elena Ivanof; Jocul, Anca Lascu; Salut!Sunt cineva... Petronela Coman.
Am avut o emoție nebănuită când am luat cărțile în mână. Cele trei domnișoare dominau cu fețele zâmbitoare și senine întregul hol de la etajul unu al edificiului.
Una lângă alta, la masa de onoare, unde mulți scriitori importanți ai literaturii contemporane au stat. Eram bucuros că și tinerii și-au găsit spațiu de respirat în debutul literar. Tinerii de multe ori, dacă nu găsesc acel om care să-i încurajeze, dau înapoi, rămân în hibernare ani buni, irosind talent care ar putea fi valorificat. Este un cec în alb de multe ori un asemenea sprijin. Unii și-l asumă, alții nu.
Doamna  Violeta Vîlcu, directoarea lăcașului gazdă a deschis evenimentul printr-o scurtă prezentarea a proiectului cultural și a predat timona moderatorului, poetul și editorul Constantin Marafet. Moderatorul a preluat însă manșa să ridice atmosfera la înălțime de sărbătoare. Editorul se uita în sală, la cei prezenți și se întreba, la cea de-a șasea această ediție, unde sunt cei ajutați de concursul de manuscrise  din edițiile precedente? Mi-am adus aminte atunci de pilda vindecării leproșilor când Iisus Hristos l-a întrebat pe cel unu întors:
 „Au nu zece s-au curățit? Dar cei nouă unde sunt? (Luca 17, ) În cazul de față nu trebuie să se facă o traducere mot a mot, dar totuși se leagă cu altă pildă când Bunul Dumnezeu a adunat la el toate virtuțile. Și ce bucuroase erau văzându-se împreună. Două stăteau stinghere. „Voi nu vă cunoașteți? Întreabă Domnul. Nu, au răspuns acestea. Prezentați-vă atunci! Eu sunt Binefacerea, a spus una; Eu sunt recunoștința, a spus cealaltă...”
Deci, trag eu concluzia, unde sunt cei care știu că an de an, alții ca ei au nevoie de un sprijin, cum au avut și ei cândva, la debutul cărții lor. Recunoștință pentru instituția care i-a promovat? Meritul este al autorilor, dar perenitatea evenimentului ar trebui mărturisită și prin prezența lor.
Criteriu de ordine în prezentarea autoarelor a fost vârsta și s-a început cu cea mai tânără:  Anca Lascu despre care moderatorul Constantin Marafet a spus că i-a atras atenția „interogarea eului; melodia filosofică.”
Prof. Camelia Sava a prezentat-o pe „posibila scriitoare
„...18 ani, a absolventă a  Scolii Generale nr.1, Rm Sarat și  C.N.„Al. Vlahuță”, Râmnicu Sărat, promoția 2015; hobby: scrisul, desenul.
Pasiunea pentru  a imagina o are de la o vârstă fragedă. A fost descoperită de dl. Prof. Istrătescu Nicolae, care i-a publicat în revista școlii prima compunere în clasa a v-a. La liceu, participa la ședințele cenaclului Colegiului Național „Al. Vlahuță”. Este indrumată de profesorii colegiului (Mioara Bahna, Nicu Bratu, Camelia Manuela Sava).
Participă la concursuri. Premii:
-mentiune- la sectiunea eseu, „Eterna Adolescență”, Rm Sarat, 2014,
-premiul 2 la secțiunea eseu, și premiul 2 la secțiunea poezie „Eterna Adolescență”, 2015
-Premiul Special al Cenaclului AntePortas, la Concursul National de Creatie pentru elevi, „Constantin Petcu”, Buzău 2014.
A participat la proiectul european „Trup - trăiește poezia prin teatru”, organizat de A.T.Onix, Râmnicu Sărat, 2013.
A publicat în revista „Columna” a C.N.„Al. Vlahuță”, în Antologia Trup, în Antologia Primum Verbum, revista atelierului de creație a Centrului Cultural Florica Cristoforeanu, sub îndrumarea prof.Manuela Camelia Sava.  Publicată în revista Absolut, 2014, cu textele premiate la „Constantin Petcu”.
Nicolas Bratu: La Cenaclul Colegiului s-a remarcat prin forța creatoare, din activitățile desfășurate.
A ieșit repede în evidență prin originalitate. Are un capital fantastic de talent și modestie. Semnul unei lumi noi.
Anca a spus despre ea că se inspiră din viața celorlalți.Dar nu doar acesta este sursa inspirație, ci și muzica, desenul.
Pe  Luiza Elena Ivanof, moderatorul a numit-o noua „Beatrice” (cum reiese din prefața cărții) și a citit din poeziile sale să ne convingă. Recunoșteam în  ceea ce auzem  acea curgere naturală, care mi-a atras atenția, de parcă scria de când lumea. La Luiza mi-a plăcut  o anume fermitate în a dirija versul  cum vrea. Văzându-le aici, pe toate trei, nu doar o cărțile în format digital citite pe laptop, mi se confirmau în mare parte cele pe care doar le bănuisem din lectură. Restul am preferat să le aflu de la ele, nu să mi le imaginez.
Luiza a  recunoscut că a publicat mai târziu, după opinia ei, pentru că nu doream să dezvălui o parte din mine, pentru că nu eram pregătită să fac acest pas. Am să rețin acestă sustinere din partea dumneavoastră ca pe o provocare pentru viitor. 
Porfesor Manuela Camelia Sava, prezentare :
Elena Luiza Ivanof
Data nașterii- 02-03-1995
Școli absolvite: Scoala Generală. „Vasile Cristoforeanu”, Râmnicu-Sărat, unde a fost descoperită și încurajată să scrie de dna. Prof. Valeria Manta Tăicuțu, scriitor, membru USR, și  Colegiul Național „Al. Vlahuță”. În prezent este studentă la Universitatea din București, specializarea - Studii europene.
Pasiuni-lectura, plimbările în aer liber.
Modele literare: Camil Petrescu, L. Blaga. Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Eliade.
Premii:
Premiul I la concursul judetean „Pe aripi de primăvară”, 2013
Premiul I la concursul „Oare cui să-i mulțumesc”, Iași, 2013
Premiul al II-lea la concursul „Eterna adolescență!, Rm Sărat, 2013, Secțiunea Poezie.
Petronela Coman
Școli absolvite: Scoala Generală Rubla, com. Valea Râmnicului și Colegiul Național „Al. Vlahuță”
În prezent studentă ASE, Bucuresti, Facultatea de Finante, Bănci și Burse de valori.
A participat în liceu la cenaclul colegiului „Al.Vlahuță” condus de profesorii Plopeanu Petrache și Sofronie Valeriu.
La cenaclul de la Librăria Olimp, sub îndurmarea acelorași profesori a obținut premii la Festivalul Dramaturgiei Buzoiene, locul II pentru monolog (Jurnalul unui copil nenăscut)
A publicat în  revista „Spații Culturale”, sub îndrumarea redactorului-șef al revistei, scriitoarea Valeria Manta Tăicuțu.
A început să aibă activitate literară on line, cu blogul „Emoții pe hârtie”.
Petronela despre ea: Sunt doar un observator...ceea ce public, o fac după ce mă detașez de sentimentul respectiv. 
O problemă acută a societății românești, lipsa părinților, plecați la muncă în străinătate, din viața copiilor. Să auzi un tânăr spunând: mă caracterizez o persoană care a crescut singură,ai senzația  unui bolovan atârnat de gât și o gheară în inimă. La vârsta sa, obligată să descurce singură multe ițe, este conștientă că: ...prea puțini simțim, ne lăsăm copleșiți de sentimente. Oamenii sunt prinși în monotonie.
Cuvintele unui om încercat își găsesc rădăcinile, nu mai sunt simple semne într-un rol pe care unii îl joacă searbăd, anost.
Atitudinea celor trei debutante a pus multe semne de întrebare celor prezenți, dar a fost și un prilej de sărbătorire a tinereții. Felicitări!
Ca o concluzie, Constantin Marafet a denumit Râmnicu Sărat oraș unicat, pentru activitatea culturală desfășurată aici. Am reușit să schimbăm fața culturală a acestui oraș, evenimentele de aici nu prea se întâmplă ca densitate și importanță în alte orașe mari. În cele șase ediții ale concursului de manuscrise s-au tipărit 117 titluri. Recordul a fost în 2013 cu un număr de 32 de scriitori. Ce mă mâhnește este absența de la evenimentele literare. Dacă inviți, mulți nu vin, dacă nu îi inviți, ți se reproșează că nu ai făcut-o. Vreau să subliniez aspectul care ar trebui să fie dominant în acest mediu: Dragoste și Respect.
Domnul Matincă Costea veteranul scenei umoristice al Casei de Cultură, a înseninat fețele celor prezenți, după cele spuse de editorul Constantin Marafet, ca temă de meditație.
Domnul George Anghel și-a recunoscut emoția adevărată, rar simțită la lansările de carte, și că atmosfera l-a făcut să-și amintească cu plăcere de vremea când era elev, când începea să scrie primele rânduri. Au mai vorbit prof. Mihai Constantinescu și fiul acestuia.
Am plecat împreună cu soția spre gară.  Îmi veneau în minte frânturi din anii de liceu. Unele le spuneam cu voce tare.
Am plecat fericit pot să spun de la acest eveniment. Puținele tentative ale unor nemulțumiri personale, mai mult neîntemeiate, decât întemeiate, nu au avut putere să-mi strice ziua. Mulțumesc colegilor de juriu pentru încredere.
Da, domnule Marafet, cum spuneați: Merg mai departe. Același lucru îl urez și celor trei debutante.
         În tren, de la Râmnicu Sărat la Buzău, am mai recitit pasaje din cărțile primite:
Anca Lascu.
Ne căutăm îmbrăţişarea şi cuvintele celuilalt când lumea ne ignoră şi e împotriva noastră, când cerul se despică iar pământul se cutremură... Ne aruncăm în braţele celuilalt după o lungă revedere, cu toate că suntem mereu aproape unul de altul, ca două pagini de carte ce împart aceeaşi filă. (Un cuvânt atât de simplu); Cu tine aş putea să recitesc aceeaşi carte toată viaţa,  nu m-aş plictisi. Cu tine aş putea să mănânc aceeaşi mâncare în fiecare zi şi de fiecare dată ar avea alt gust, ar fi chiar mai bună. Cu tine aş putea să fac acelaşi lucru toată viaţa mea şi în nici o clipă nu m-aş gândi că mă plictisesc..;. Doi bătrânei cu un pumn de pastile pentru inimă, după ei, dar cu sufletul plin de amintiri frumoase, tresărind de fericire; (Un cuvânt atât de simplu)
Dar o rupere de albastru e diferită… E un zbucium a două universuri întâlnite accidental, ca o zbatere puternică între doi pereți unde lumina nu a pătruns niciodată…. Și e liniște totuși! O liniște singură ce se ghemuiește apoi încet lângă bucățile rămase din lumea-i...( Tu nu ai vrut zări albastre);
Strângi încet pumnul, a ciudă, și realizezi că totul e zadarnic. Ai rămas singur; nu ți se va răspunde niciodată. Ești, probabil, ultimul pasager al universului ce avea albastru, scoici purpurii și o inimă din castele de nisip. Îți strângi jacheta veche pe lângă tine și ieși de pe scenă. ( Tu nu ai vrut zări albastre);
Și ei sunt ca noi deși își fac aripi înalte să zboare mai sus, dar în fapt au rădacinile înfipte-n pământ și strigă asemeni nouă când se lovesc de soare, când se taie în ascuțișul săbiilor create pentru noi și când rămân singuri și nimeni nu se uită la ei.( imaginație cu ochii închisi)

Luiza Elena Ivanof
(...)
Oh! Câte pierdeți voi muritorii rostogolind pietre,
strivindu-vă unii pe alții pe drumul pierzaniei.
Bieți fii ai lui Sisif, cum foamea de lut
vă întunecă privirea și sufletul.
Și tu, tu cea mai dulce rătăcire a mea,
cum poți să-ți înmormântezi albastrul ochilor
în rubine fără licăr de viață?
Ți-am pus între degete cupa în care Zoroastru
picurase infinitul pentru noi, iar tu ai risipit-o pe-arginți.
Să cred că aș putea să te smulg din prăpastia
în care te zbați laolaltă cu vânătorii de plăceri descărnate
a fost prima nelegiuire a mea de când m-am lepădat de plumb
și m-am azvârlit în grădinile zeilor,
nici o mie de bice nu vor astâmpăra setea moirei
de a mă stinge din nou printre voi....
oh, câte am să îndur pentru că am îndrăznit să vă iubesc,
să vă cer să vă lepădați de carne ca mine... (X)

XIII
21.05. 2014

E greu aici,
Întemnițat în a doua toamnă
Din sufletul tău
s-auzi cum se scurg apele din munți
mi-e greu aici
risipit în siropu-ți din gene
unde lacrimile au uitat
să mă arunce din tine
și unde tu îți adapi ochii în râuri
de soare și dor.

XIV.
21.05. 2014
Cât de mult mă doresc nopțile de mai,
Când zarea toată mă vrea stăpână,
Când îi spun lunii: mai stai!
Și merg cu stelele mână în mână
Tu de ce nu mă vrei la fel?
Căci și în tine e noapte,
Te-aș lumina ca pe un soare rebel,
Ți-aș da mirosul cireșelor coapte.


Petronela Coman
Totul e abstract. Poate fi pictat, sculptat, făurit și uitat. În final nu rezultatul este cel care contează, ci modalitatea prin care ajungi la el. Asemănător se întâmplă și în cazul omului. Îl cauți pe unul anume, fără să știi unde, doar cu acea convingere că el te poate ajuta să fii tu în totalitate. Îl cauți astăzi, îl cauți și mâine. Îl cauți aici și acolo, oriunde nu-ți închipui că vei ajunge. Acea distanță dintre tine și el, acea potecă ce vă desparte, cuprinde atât de multe încercări care te ajută fie să ajungi la destinație, fie să te întorci. Astfel, ceea ce contează până la urmă, este călătoria trăită și nu destinația închipuită.(Salut! Sunt cineva...);
Viaţa este o continuă înşiruire de evenimente la care uneori asistăm absenţi. E aproape imposibil de atins limita unui sentiment infinit când mintea noastră se află într-un continuu vârtej de gânduri care nu ne conduce la nimic. Cum să avem în permanenţă un echilibru exterior când interiorul nostru e asemenea unui zid care stă să devină un morman de cărămizi sfărâmate? Nimic din jurul nostru nu se rezumă la doar a aduna zilnic câte ceva pentru a construi o lume proprie plină de prejudecăţi şi copleşită de un excitant efect de turmă. Totul stă ascuns în a aduna zilnic diferite stări cu diferite persoane pentru a vedea dacă într-adevăr se ajunge la vreun rezultat favorabil nouă înşine.( Fericirea nu e un număr factorial, e o constantă);
Puținele cuvinte care mi-au mai rămas după ce am golit un raft din DEX-ul sufletului vor încerca să ilustreze și imaginea celei de-a doua părți a acestui articol, bătrânii noștri.Cu siguranță, în copii de astăzi vedem viitorul, dar trecutul ne este revelat de părinții, bunicii și străbunicii noștri. Plecarea părinților peste hotare nu afectează doar pe copiii acestora, ci și pe părinții părinților care iau drumul străinătății. Sunt zeci și sute, mii de cazuri în care și astăzi bătrânii stau și așteaptă pe prispa casei lor și speră să vadă pășind pe uliță pe ai lor copii.( Lecție de viață)

Teo Cabel

 Poze Mirela Suflea
 Anca Lascu, Nicolas Bratu, Manuela Camelia Sava, Luiza Elena Ivanof,
 Petronela Coman, Teo Cabel
                                    Constantin MARAFET
                   Anca Lascu, Luiza Elena Ivanof, Petronela Coman, Nicolas Bratu

                                    Mariana Cabel, Teo Cabel

Un comentariu :