Ecoul omului
O mamă a iubit un pământean
Din iubirea acesteia
Dumnezeu a zîmislit un boț de lumină
Lumina are ochii verzi
Mama sădește viața
Tămăduiește aripile îngerilor triști
Însă ea nu poate dărui lumii pruncul său
Decât un fel de pace monahală
Amețitor de frumoasă
De neatins
În acea pace mulți își alungă oboseala
Mulți se simt acasă
Alții își astâmpără setea
De multe ori însă
Multe ființe tulbură sihăstria omului blând
De aceea lumina îi vine o pedeapsă
O pedeapsă de a fi
De nedescris
De neînțeles
Îmbătător de râvnit
Din simplitatea de a se fi născut omul păcii și al sufletului
nevăzut
A înmugurit în inima unei ființe sămânța iubirii
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu