Joi, 26 martie, la Bilblioteca județeană
„Vasile Voiculescu” s-a lansat cartea Vanitas
Levantina, semnată cu un toc înmuiat în cerneală de Ișarlîk și pudrat cu
mucegaiuri argheziene pentru a nu se întinde cerneala, de Emil Niculescu.
Placheta, ca fenotip literar, mi-a confirmat convingerea că volumele de poezie
trebuie să aibă maxim o sută de pagini.
Vechi fan al lui Caragiale, autorul nu a
uitat atmosfera de balcanism garnisit cu mici, bere și alte zaiafeturi.
Din titlu cartea aduce un aer de eclesiast rostit doar
pe jumătate, dar conotațiile întregesc
expresia (vanitas vanitatum)
Poetul este cel care se amuză
ironic de sensurile suculente pe care le
descoperă îngurgitând realitatea și decantând impresiile în teascul hârtiei. În
orașul lui Marghiloman, istoria are izul său literar, pe care Emil Niculescu îl
estetizează cu șublerul, chiar calofil, pe alocuri.
Moderator a fost publicistul Viorel Frâncu.
Moderator a fost publicistul Viorel Frâncu.
Au vorbit despre volum: Tudor Cicu,
Neculai Tăicuțu, Ștefan Dima, Dumitru Pană, Aurelian Mareș, Nicolae Pogonaru.
Mulțumesc autorului pentru invitația la eveniment, alături de colegul de
cenaclu, poetul Laurențiu Belizan.
Teo Cabel
Poze Bogdan Tănase
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu