PRIMĂVARĂ SUFLETEASCĂ LA „ANTEPORTAS”

                

Mihaela Roxana Boboc:

„Tu pui punctul acolo unde eu aş așeza o fereastră”

  
Cu o zi înainte de 8 martie, Roxana Mihaela Boboc a citit la cenaclul AntePortas din creațiile sale recente.

Colegii de la cenaclu le-au oferit flori doamnelor și domnișoarelor prezente. Și invitatul lectorului, scriitorul Tudor Cicu, a venit cu flori. A fost o zi de primăvară, mai ales sufletească.

Grupajul pe care Mihaela l-a citit este o schimbare de direcție în ceea ce privește abordarea poeziei,  o demonstrație a căutărilor permanente.  Cu două volume publicate și cu unul virtual, autoarea nu s-a mulțumit cu galeriile de tablouri prin care atrăgea atenția, ci a început o frământare a aluatului din cuvinte, găsind variante interesante și promițătoare în ceea ce privește asocierea conotațiilor și a denotațiilor pentru a identifica noi conotaţii, cum spune I.Coteanu în „Stilistica funcțională a limbii române”. Două dintre poeziile care au validat această idee sunt :Virgula sau ploaia punctului și Cel mai frumos cântec vine pe furiș. Tablou suprarealist   încă  este dominat de acea febră a descoperirii, care îl face încântător, dar puțin instabil ca viziune generală.

Discuțiile au fost în ton cu atmosfera  armonioasă, deși nu au lipsit criticile obiective,  fapt normal la o ședință de cenaclu.

 Dumitru Dănăilă a considerat că autoarea, care a ajuns la stadiul de maturizare poetică, este, într-un fel,  un produs al cenaclului, unul de calitate. A apreciat metafora abundentă la tot pasul.

Tudor Cicu a conturat, ca o analiză a activității cenaclului, imaginea unei școli de poezie prin unicitatea textelor, lucru observat și comunicat și de scriitorul Marin Ifrim, care, ocupat cu activitatea sa redacțională și literară, urmărește îndeaproape ce literatură se citește la cenaclul AntePortas.  Referindu-se la scrierile anterioare ale Mihaelei, dl Cicu  a spus: Încerc să recunosc poeta romanțioasă de la începuturi. Ascultând versurile de azi, nu mai regăsesc acea nostalgie a paternității, a familiei, reprezentată prin  culori în cuvinte, și observ depășirea acestui stadiu.

Trece de la imagistică la fabulația cuvântului, epicitatea din poem atrage atenția. Unele poezii le-aș considera de sertar, Fuga printre can(i)oane... În ultima poezie, Cel mai frumos cântec vine pe furiș, se observă o interesantă inovație a compoziției.

Pentru a prezenta o direcție și un exemplu de colaborare, vorbitorul s-a folosit de parabola celor doi frați certați. Cel mare a angajat un meșter să facă un zid între el și  gospodăria fratelui său mai mic, să nu îl mai vadă. După ce i-a dat comanda meșterului, cel mare  a plecat la alte treburi. Între el și fratele său era o apă. Când s-a întors, în loc să găsească un zid, a găsit o punte spre fratele său care, văzându-l, a venit la el, şi-a cerut scuze pentru atitudinea sa și i-a mulțumit pentru puntea construită. „Nu zid ţi-am spus eu să faci, meştere? a întrebat înmuiat fratele cel mare. „Păi, sunt multe ziduri în lumea aceasta, punți mai puține,  se cuvine ca între frați să nu fie ziduri. Vă las cu bine, mai am de dărâmat ziduri și de construit punți!”, a răspuns meşterul.

Acest lucru  s-a făcut și aici, la cenaclu, s-au dărâmat ziduri şi s-au construit punţi. Cu aceste cuvinte şi-a încheiat intervenția scriitorul Tudor Cicu.

Laurențiu Belizan  a fost în consens că unele poeme anunță o nouă abordare, cele citate mai sus. În primul Tablou suprarealist, apreciază structura compoziției. Finalurile poemelor sunt reușite.

Mariana Cabel a observat influența sufletului care răzbate dincolo de vers. Autoarea este văzută în trei ipostaze: femeia pictor, femeia îndrăgostită și femeia misterioasă, de fapt acestea fiind asociate cu experiențele poetei de la primul volum la ultimul.  Poate că nu degeba ai intitulat ultimul volum Șevalet cu epilog,  tocmai ca o desprindere de ce a fost până acum.

Gina Zaharia : Poezia Mihaelei este un evantai de culori. Multe metafore atrag atenția. Citez: „genunchii zdreliți ai iubirii ”; „copacii dorm cu rădăcinile întoarse”; „cuvântul se sparge în cochilii de melc”. Felicitări și succes Mihaelei!

Sabinei Rîmbeț i-au plăcut finalurile poeziilor. Poeziile care a impresionat-o cel mai mult  sunt: Poetul și Virgula sau ploaia punctului.

Laura Cozma: Îmi place în aceste poezii trecerea de la tablou la setea creatoare a lui Arghezi.  Am remarcat prezența insistentă, în tot acest grupaj, a imaginii copilului. 

De menționat, din ce s-a citit, o metaforă antologică: m-a durut să te strâng între genunchii toamnei;  şi o nuanță mistică  a unor versuri clipa devine piatra pe care o arunci în ochiul singurătății; în mâinile mele pâinea s-a frânt în cruce. Toate acestea au conturat un profil nou al poetei Mihaela Roxana Boboc. Comparativ cu ultima ședință  în care a citit, colega noastră trebuie să aibă certitudinea progresului, a pasului important spre nota personală, spre o mai bună definirea a exprimării artistice.

                                                            AntePortas

                                                                       

 Poze Gina Zaharia și Mihaela Roxana Boboc.

poze Teo Cabel