Despre Domnul Eminescu la Cenaclul AntePortas

 Cenaclul AntePortas a evocat, la Casa de cultură a sindicatelor, sâmbătă 17 ianuarie, pe marele poet Mihai Eminescu, cel care a ridicat limbii române un adevărat templu prin poezia sa, prin întreaga sa operă. Posteritatea nu trebuie să confunde acest templu cu Eminescu, pentru că el însuși a slujit cu dragoste, mândrie de neam și onoare. Posteritatea literară trebuie să slujească alături de Eminescu literatura română, și astfel, îmbogățind-o valoric, să o integreze în patrimoniul umanității.

Pe parcursul evenimentului s-au citit versuri ale marelui poet  de către: Irina Sofia Cabel (Liceul de artă „Margareta Sterian”, clasa de teatru, anul III), Niță Petruța, Râmbeț Sabina (Liceul Pedagogic). Din creația proprie au citit Gina Zaharia: Veronica eterna stea albastră, Costel Suditu Luna.
 Profesorul Aurel Anghel a interpretat la vioară Pe lângă plopii fără soț.

S-a vorbit despre controversata zi de naștere a poetului, inițial 20 ianuarie, ulterior stabilită de Titu Maiorescu, pe baza cercetărilor făcute de N.D. Giurescu, pe 15 ianuarie, dată confirmată și de sora poetului (Teo Cabel).

Aurel Anghel: Eminescu este un poet în sinea lui. Nu este comparabil. Alte nații recunosc poeții și nu-i compară. Victor Hugo în „Marinarul ” a scris un vers „doarme un verde somn de alge" și pentru asta el a fost și va rămâne poetul francezilor. N-am mai spus niciun poet acest vers, această metaforă de culoare verde.

Laurențiu Belizan a arătat o similitudine între două poze, una a poetului și alta a filozofului  Fr. Nietzsche, și a  vorbit  despre viața poetului: aspecte ale traiului său și capacitatea sa de lucru.

Publicistul Sorin Burlacu a punctat importanța publicisticii eminesciene și cât de puțin se vorbește despre ea, subiect susținut și de poetul Nicolae Pogonaru care a afirmat că,  student fiind, nu se studia acest filon important al scrierilor redactorului șef de la ziarul „Timpul”.

Dl Dumitru Negoiță a vorbit despre Mihai Eminescu ca poet al satului românesc, al naturii. Dana Bițeanu a citit din cartea lui George Călinescu „Viața lui Eminescu” despre arborele genealogic al poetului.

Momentul Eminescu s-a încheiat prin recitarea primei strofe a poeziei Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie (Teo Cabel).

În partea  a doua a ședinței  de cenaclu, Gina Zaharia a dat citire unui fragment din romanul său polițist, în pregătire, Promisiunea de joi.  Autoarea nu este la prima încercare în acest domeniu al literaturii, ci are o experiență prin Crima de la ora zero și Asasinul a fost prins în zori.

În fragmentul citit s-a evidențiat capacitatea acesteia de a se juca cu personajele,  cum fac autorii acestui gen. Au vorbit despre carte: Laurențiu Belizan, aprobând secvențele poetice care, după părerea sa, dau o particularitate scriiturii. Mihaela Roxana Boboc a gustat savoarea textului și acțiunea.

În fragmentul citit sunt pasaje cu tensiune psihologică, specifică romanului polițist: Clădirea sanatoriului era încercuită de un gard înalt, de beton. Pe deasupra gardului nu se zărea decât cerul. De fapt era un grup de construcții amplasate în mijlocul unei păduri de la marginea orașului, tronând acolo de multe decenii.

Urăm succes autoarei Gina Zaharia în finalizarea și publicarea romanului,  și multă inspirație celorlalți membri care au participat la această ședință: Mariana Cabel, Maria Rotărescu, Rebeca Panait, Dinu Petruț, Costel Suditu, Alexandru Bolache și lui Moldoveanu Daniel invitat de Sabina Rîmbeț.

Mulțumim invitaților: jurnalistul Sorin Burlacu, poetul Nicolae Pogonaru, prof. Aurel Anghel și redactorului șef al revistei „Uscând o lacrimă”, Dumitru Negoiță.

Prin evocarea poetului Mihai Eminescu, cenaclul AntePortas, continuă un obicei devenit, prin activitatea scriitorului Marin Ifrim, la Casa de Cultură a Sindicatelor, o tradiție.

                                                                           AntePortas

                                          Grafică de Mihai Cătrună