DECLIC- Teo Cabel

În  haina,  singurătății lor, ponosită și lucioasă,

Molfăindu-și  diminețile  cu o bucată  de covrig ,

Merg cu bolovanii  zilelor, nu trecute, ci viitoare, în  tălpi,

Condamnați de propria libertate

La rătăcire în timp, ca într-o  bucătărie  cu oale râncede.

Mobilă… sacoșa : șifonier, bufet, portofel, bibliotecă;

Experți în  baba oarba

Degeaba îi  caută  speranța.

Zâmbetul  lor, un atlas de rătăciri;

Când  au ochii  mari, normalul îi înțeapă  în lumină,

Privesc printre pleoapele întredeschise,

Văd un don Quijote slujit de un înger.                                                                                                             

E

Un declic… foto,

Insula prezent, continentul trecut

Și mâine.

Teo Cabel