12
iulie.
La Casa de Cultură a Sindicatelor, Buzău,
în ședința cenaclului AntePortas, a citit Dinu Petruț. Înainte de începerea lecturii, s-a ținut un
moment de reculegere pentru tânărul actor Sorin Șaguna, plecat prea devreme
dintre noi.
Dinu Petruț, viitorul licean, în
așteptarea afișării listelor pentru admitere, nu pierde timpul și vine cu noutăți din
creația sa.
La vremea căutărilor, tânărul nostru
coleg, nu este convins dacă poezia îi invadează viața sau viața îi invadează
poezia? În căutare de răspunsuri face ceva ordine, măcar teoretic prin poezia Azi, un program de viitor. „Azi, o să privesc înainte/O să te iubesc aşa
cum eşti,/viaţă, cu bune şi cu rele.(...) // Îmi voi modela sufletul /după
fericirea lucrurilor simple(...)//Azi, o să te iubesc cu adevărat, /cum mi-am
dori dintotdeauna//...” și cu
aplombul tinereții, „Azi, voi face în așa fel/ încât ziua de
mâine să-mi mulțumească.”
Despre dragoste croșetează, din cuvinte,
sentimente ca albina fagurele: „Valurile
îţi mângâie tălpile/asemenea gândurilor mele./Viaţa le aruncă înapoi, /ele
revin fără oprire...//(...) Briza mării te răcoreşte, /asemenea dorului fugar.”(Cât
ești de frumoasă)
Este surprins de nuanțe necunoscute ale
imprevizibilului: „Ai intrat la mine-n
casă,
dar
nu te puteai hotărî/pe care umăr să mi te aşezi./În partea binelui sau a
răului?/Însă eu priveam înainte...//”.(Pasărea cu aripile albe)
Spicuiri din comentariile la cele
citite:
Niță Petruța: Iubirea adevărată mi-a
atras atenția. ”Sunt orb/Nu te pot vedea, dar te aud.
Ştiu
că eşti acolo./ Eşti surdă/. Nu mă poţi auzi, dar mă vezi. Ştii că sunt aici./ ”
Alexandru Bolache: Petruț iubește iubirea. Remarc poezia Azi, atitudine despre viață.
În
Cât ești de frumoasă am identificat
despărțirea de copilărie. Semnalez înclinarea spre proză.
Laurențiu Belizan: Petruț a început cu proză. Are în aceste versuri o simplitate cuceritoare. Lumina și nostalgie.
Poezia remarcabilă Dragoste pe pânză.
Mariana Cabel: Observ un tânăr care așteaptă un răspuns. Interesant această
complementaritate: a dărui- a primi. Versuri deosebite: „Ai iubit aşa de mult
misterele/ încât ai devenit chiar tu unul”( Dragoste pe pânză)
Mihaela Boboc: M-a impresionat ca pictor Dragoste
pe pânză, dar și Iubire adevărată.
În Pasărea cu aripi albe am identificat
o poezie dedicată inspirației.
Costel Suditu: Nu
contează ce vîrstă are Petruț, contează că este aici. Se observă dorința de
evoluție. Este bine să experimenteze cât
mai mult. Marurizarea se face simțită. Îi recomand o alegere mai profundă a
temelor, știu că o poate face.
Andrei Bolache a menționat poeziile
citate de antevorbitori.
Laura Cozma a rezonat cu mesajul din Iubire adevărată.
Bogdan Negoiță a fost atras de mesajul
program al poezie Azi: reflectă puterea prezentului.
Interesante au fost părerile colegelor
de generație și de clasă ale lui Petruț:
Andreea Gheorghe: sentimentul de teamă de
a pierde persoana iubită „Să te închid în
colivia din mine,/de teamă să nu te pierd/din inimă...” (Pasărea
cu aripi albe) și Sabina Râmbeț: Petruț
nu a cunoscut dragostea adevărată. Vorbește despre cum ar vrea să fie.
Maria Teodora Rotărescu a trimis câteva
rânduri, chiar dacă nu a putut fi prezentă: Maturitatea și pasiunea lui, în ce priveste
scrisul, m-au emoționat, m-au ambiționat și mai mult să îmi doresc să ajung și
eu cel puțin la fel de bună ca el.
Perseverența,
criteriul autocritic și lectura trebuie să-i
fie prieteni buni lui Petruț. Celelalte ingrediente le are pentru vârsta
de cinsprezece ani.
AntePortas
Pasărea cu aripile albe
Eşti pasărea cu aripile albe,
desfăcute spre cer,
cu ochii negrii precum izvoarele nopţii,
cu inima firavă tremurândă,
cu vocea caldă, încălzindu-mă...
Într-o dimineaţă scăldată-n răsărit,
mi-ai bătut în ferestrele pieptului.
Am auzit greu chemarea.
Draperiile întunecate
îmi blocau
privirea...
Ai intrat la mine-n casă,
dar nu te puteai hotărî
pe care umăr să mi te aşezi.
În partea binelui sau a răului?
Însă eu priveam înainte...
Ţi-ai făcut cuib de trăiri
la mine-n suflet.
Am trăit cu frică până acum...
Că aş cădea pradă tentaţiei,
Să te închid în colivia din mine,
de teamă să nu te pierd
din inimă...
Zboară!
Zboară înainte ca vântul
să-mi închidă ferestrele…
Dragoste pe pânză
Aş vrea să mă nasc
din culorile paletei tale.
Să-mi conturezi trupul pe hârtie,
asemenea valurilor care
se modelează din ape.
Mi-aş dori
să nu-ţi fie teamă de portretul meu,
sau de trecerea ireversibilă a timpului,
care va şterge,
culorile inimii mele...
Ai iubit aşa de mult misterele,
încât ai devenit chiar tu unul...
Lasă-mă să te descopăr.
Şi apoi...
Să uităm
secretul dintre noi.
Să o luăm de la capăt...
Şopteşte-mi la ureche cele două cuvinte
Voi prinde viaţă
Mă voi desprinde din creaţia ta
O să împărţim dragostea la doi
Şi tot o să rămână infinitate de culori...
(Dinu Petruț)
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu