foaie verde-n rugi de coastă
înflorit-a-n rai fereastră:
copaciul din ţara noastră
zburatu-s-a pe-o măiastră
până în povestea voastră:
Copaciul Hristos de Munte
coaroana-i sângeră-n frunte...
...scăpărăm şi scăpărăm
la miez de văzduh intrăm
la miezul de Dumnezeu
unde doarme Duhul greu
în valea fântânilor
pe vara păunilor
şi cântăm din stea în stea
bulgăraş din soartea mea
şi cântăm din brad în aştri
vădim nimburi de
sihaştri:
câtu-i lumea de ierboasă
preface gândul în coasă
câtu-i valea de sulfină
tocma-n munte e lumină
unde Maica tot suspină...
„-de ce suspini – Maică Sfântă
de ce-n pisc ţi-e vorba frântă?”
...a răspuns un glas uşure
din volbura de pădure
lacrimă de lacrimă
prefăcute-n patimă:
„-...un copaci s-a-nluminat
păsările au zburat
corbii s-au încrucişat
craca i s-a-ncenuşat
cenuşa s-a spulberat:
vorbele pe râu s-au dus
către-apus – tot către-apus...”
...a rămas doar o scânteie
fagure de sfânt'
femeie:
„...fiul meu – copaciul meu
fiul meu şi stihul meu
cheamă-ţi maica – cheamă-ţi fraţii
să-nlumine iar Curaţii
cheamă Duh de Mătrăgună
cuvintele se răzbună:
se răzbună în izvoare
să ardă mierea în floare
se răzbună-n cruci de vânturi
sare foc din miez de scânduri
se răzbună-n frunţi de munţi
de se-arată zei cărunţi...”
„-nu mai plânge – Maică-a Lumii:
arde-n pisc Stihia Strunii
şi pogoară drept din Lună
Rege Verb şi Zâna Bună...!”
...din plugari stihuitori
ard heruvii preste nori
brazii toţi şi-au pus cunună
...nu se plânge-n zbor de strună...
***
Adrian BOTEZ
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu