PÂNZĂ DE PĂIANJEN - Poezie

Cărări trecute prin lumină

Se adâncesc în unghiul rupt din

Pânza de păianjen.

Penelul deschide

O poartă în niciunde când pune un punct.

Desenul acesta,

Geografie a culorilor, cununată de artist,

Precum liniile virtuale în care se toarnă sculptura.

Cuvântul, hămesit de alb,

Își cheamă toate rudele la nuntă… în mintea cititorului…

Tăcerea seamănă versuri albe

Pentru rezonanțe târzii, uneori prea târzii.

Pânza de păianjen are atâtea unghiuri încât

Cercul îi împrumută vârsta lui, să poată aluneca de-a lungul axelor incantații.

Nu implicați vulturul!

Aripile lui dintr-un unghi de pânză de păianjen

Au învățat zborul.

Țipătul pescărușului peste valurile serii.

Ce tăcere mare sunt poeții!

Nu știi când dă în foc.

Ștefan Teodor Cabel